Despre orbirea sufletească

"Iisus le-a zis (fariseilor): Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 9, versetul 41).
Orbirea sufletească de care vorbeşte Domnul nostru Iisus Hristos înseamnă în primul rând că acea persoană nu îşi dă seama de starea gravă în care se află. Aceasta duce la moartea sufletească.

Dar ce este moartea sufletească? Înseamnă a nu mai fi receptiv la glasul lui Dumnezeu care ne cheamă: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima

Despre traumele psihice

În zilele noastre, tot mai mulţi copii şi adulţi sunt abuzaţi şi rămân cu traume şi sechele, de cele mai multe ori, pentru tot restul vieţii. Cum poate cineva să treacă definitiv peste o traumă proprie? Primul lucru pe care trebuie să îl facă este să se spovedească la un duhovnic iscusit, să participe la sfintele slujbe şi mai ales la Sfânta Liturghie şi la Sfântul Maslu şi să se roage cu credinţă. Dumnezeu, prin harul Său, poate vindeca în scurt timp orice rană! Apoi, să continue "tratamentul duhovnicesc" ajutându-i pe alţi oameni care se află în situaţii cu mult mai grele. Cine are traume, să meargă în spitale, în azile, în orfelinate şi să şteargă cu iubire lacrimile nesecate ale celor suferinzi şi necăjiţi! Cu siguranţă, suferinţa proprie ajunge pe locul doi, iar în timp dobândeşte vindecare.

Un nou răspuns care m-a uimit | Cain şi Abel

Prima oră de religie din an am făcut recapitulare. Vorbind despre cum l-a omorât Cain pe Abel, un băieţel din clasa a treia a ridicat mâna şi a zis o replică demnă de un teolog: "Dar Cain nu a ştiut ce înseamnă moartea pentru că nu mai murise nimeni până atunci. Deci, el nu a ştiut că face un lucru atât de grav..."

M-a luat prin surprindere aşa replică, sincer nu mă gândisem niciodată la acest aspect! Şi, întorcând problema pe toate părţile, am ajuns la concluzia că greşeala cea mai mare a lui Cain a fost că nu şi-a mărturisit vina când Dumnezeu, pentru a-l ajuta, l-a întrebat ce a făcut:

"După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!"

How to Reach at Happiness

Returning to the  central theme of  the whole world: happiness. Contrary to popular opinion, happiness is not something external. Money, career, family, friends don't make you happy. Happiness is a gift from God received by people with pure heart: "Blessed are the pure in heart, for they shall see God" (Gospel of Matthew, Chapter 5, 8). First, they see God in creation, they are beginning to feel joy, then, some see Him directly.

*

We blame several factors because we don't feel happy, loved. Let's not forget that we can simply ask God the true happiness and He will give us. Here and in eternity. I mean always. Because this was the purpose to create people,

Cum dobandim fericirea

Revin la tema esenţială pentru toată lumea: fericirea.
Contrar opiniei generale, fericirea nu este ceva exterior. Nu te fac fericit banii, cariera, familia, prietenii. Fericirea este un dar primit de la Dumnezeu primit de oamenii care au inima curată: "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 5, versetul 8). Ei Îl văd pe Dumnezeu întâi în creaţie, încep să simtă bucurie, iar mai apoi, unii Îl văd direct. Dăm vina pe mulţi factori pentru că nu ne simţim fericiţi, iubiţi. Să nu uităm că e suficient să Îi cerem fericirea adevărată lui Dumnezeu şi El ne-o va da. Aici şi în veşnicie. Adică mereu. Căci acesta a fost scopul creării oamenilor, să se bucure de tot împreună cu Dumnezeu

Goana după fericire

Mă uit cum oamenii construiesc de zor. Câmpul care despărţea înainte Bragadiru de Bucureşti este acum un cartier în toată regula. Blocuri, case, vile, benzinării, magazine. Toţi vecinii din Bragadirul vechi, fie că stau la casă, fie la bloc, renovează, modifică, schimbă. Ce denotă dorinţa aceasta de schimbare, de renovare, de nou? Că nu au găsit încă fericirea. Că nu L-au găsit încă pe Dumnezeu cu adevărat, în sufletul lor. Sigur, oamenii trebuie să se ocupe şi de casă, dar acum parcă este un fenomen general dorinţa aceasta de a ieşi în evidenţă. De a avea cea mai frumoasă casă, cel mai bun apartament, cea mai nouă maşină. Creştinii adevăraţi trebuie să nu uite de sfatul primit de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Biserica Sfântul Apostol Andrei | Bragadiru

Site-ul oficial al bisericii este acesta. Biserica Sfântul Apostol Andrei din Bragadiru este recent înfiinţată într-un cartier nou, care face legătura între Bucureşti (Sectorul 5) şi Bragadiru. Biserica Sfântul Apostol Andrei a fost sfinţită pe 30 noiembrie 2008. Atunci a fost şi primul său hram. Deşi vremea era foarte rece, biserica s-a dovedit neîncăpătoare pentru mulţimea care a venit să aducă rugăciune Sfântului Românilor.
Biserica actuală este de lemn. Pictura din biserică este în stil bizantin, conform Sfintelor Canoane ale Bisericii. Slujbele sunt deosebite, preot fiind Părintele Dorin Nicolae. La strană, răspunsurile sunt date de fratele părintelui, Mihai. Se intenţionează construirea unui nou lăcaş de cult, din piatră, în incinta actuală

Biserica de la Buda - Cornetu

De comuna Cornetu din Judeţul Ilfov ţine şi satul Buda. Acest sat a fost distrus în 1987, la construirea Barajului de la Mihailesti- Argeş, însă de câţiva ani, între Oraşul Bragadiru şi Comuna Cornetu a fost reînfiinţat Satul Buda. Se construieşte o biserică nouă, dar slujbele se ţin încă în paraclisul de lemn. În prezent, satul Buda numără doar 120 de locuitori, însă prezenţa lor la slujbele duminicale este de lăudat! Curtea este plină cu tineri şi copii, care se împărtăşesc cu evlavie la momentul cuvenit.

Biserici ortodoxe din Piteşti

Biserica Sfântul Gheorghe

Biserica domnească Sf. Gheorghe, a fost construită de domnitorul Constantin Şerban (domnitor al Ţării Româneşti în perioada: 19 aprilie 1654 - 26 ianuarie 1658 şi al Moldovei de două ori: noiembrie 1659 şi 31 ianuarie 1661 - februarie 1661) împreună cu soţia sa Doamna Bălaşa pe fundaţia unei biserici mai vechi.

Pisania păstrată nu spune mai mult: "Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorulu Fiului şi cu sporu Sfântului Duh, îndemnatu-m-amu şi eu celu ce sântu dintru Domnul meu bunu şi creştin, Doamna mea Bălaşa, miluindu-mă Bunul Dumnezeu cu cinsta scaunului părintelui meu, răposatu creştin Şerban Voivoda, fiind eu Domn ţării Româneşti.

Schitul Trivale | Piteşti

Schitul Trivale se află în cartierul omonim din Piteşti şi are hramul "Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii).

Ctitorită din lemn în sec. XV de familia Trifan şi Stanca Stăncescu, reclădită din piatră de Matei Basarab (1632-1654), din piatră şi cărămidă de Mitropolitul Varlaam (1672-1674), de stareţul Irotei Niculescu (1854-1856) şi Justin Ionescu (1904), ctitor şi al clopotniţei actuale; biserică pictată de Ioasaf Grecu în 1731, zugrăvită şi în 1904; ansamblu refăcut după cutremurul din 1940 (între 1942 şi 1944) de Episcopia Argesului.

A fost reînfiinţată în 1991. Este cârmuită de Prea Cuviosul Părinte Gherasim Nicuţ. Adresa mănăstirii este: str. Trivale, nr. 71, Piteşti.

Schitul Troianu | Vâlcea

Schitul Troianu se află lângă Municipiul Râmnicu Vâlcea, în Judeţul Vâlcea şi are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august). Biserica a fost construită în secolul XVIII. În 1848, aici a fost comandamentul militar al armatei de panduri şi voluntari condusă de generalul Gheorghe Magheru. După secularizarea averilor mănăstireşti, Schitul Troianu a aparţinut de Mănăstirea Hurezi (până în 1949). În prezent, Schitul Troianu ţine de Arhiepiscopia Râmnicului.
Stareţ este Părintele Sava Pleşa.  Se doreşte construirea unei biserici noi, mai mari, cu hramul "Izvorul Tămăduirii" (prima vineri după Sfânta Înviere a Domnului). Fotografiile din galerie au fost făcut chiar de hramul din 2009. Schitul Troianu se află pe un deal

Sfânta Mănăstire Pasărea

Sfânta Mănăstire Pasărea se află în Judeţul Ilfov, lângă lacul şi pădurea Pustnicu. A fost construită prima biserică de lemn în 1813 de Arhimandritul Timotei.  Biserica din lemn s-a prăbuşit la cutremurul din 1838. În 1846, pe când era stareţ al Sfintei Mănăstiri Cernica, Sfântul Calinic a zidit biserica actuală şi i-a rânduit Tipicul Sfântului Sava. Aici s-a călugărit spre sfârşitul vieţii şi Floarea, mama Sfântului Calinic, primind numele de Filofteia. În 1955, biserica mănăstirii a fost declarată monument istoric şi a fost restaurată de Patriarhul Justinian Marina.

În ultima perioadă, aici a fost un duhovnic renumit, Părintele Macarie Ionită, şi a trecut la Domnul în anul 2007.

De această mănăstire mai ţine Schitul Găneasa, Seminarul Teologic Sfânta Filofteia (Brăneşti) şi un azil de bătrâni.

Hramul mănăstirii este Sfânta Treime (a doua zi de Rusalii). Aici se află părticele din moaştele sfinţilor: Pantelimon, Mina, Mercurie şi ale Cuvioşilor Părinţi ucişi în Sinai şi Rait.

Fertilizarea in vitro

Stim ca fertilizarea in vitro nu poate fi acceptata de Biserica pentru ca multi embrioni (a se întelege copii cu suflet vesnic, nemuritor!) mor când nu se prind de uter. Acum vreau sa vorbim despre un alt aspect al fertilizarii în vitro, unul mult mai duhovnicesc!

Am citit la Cuviosul Paisie Aghioritul ca nu e bine sa fortam mâna lui Dumnezeu pentru a avea copii. Povestea odata Cuviosul ca erau doi tineri casatoriti care îsi doreau nespus un copil si Îl "bateau la cap" pe Dumnezeu cu cererea lor. Pâna la urma, femeia a nascut un baietel, si peste câtiva ani a murit. Sotul s-a recasatorit cu o femeie mai tânara. Când baiatul avea în jur de 18 ani, tatal l-a surprins în pat cu a doua sa sotie si, orbit, i-a omorât pe amândoi.

Despre necesitatea cununiei religioase

Am auzit o concepţie despre căsătorie foarte greşită printre oameni. Curios! Botezaţi creştin ortodox! Ei spun: de ce să mă căsătoresc şi să nu stau cu această persoană, ce, mă ţine actul lângă ea? Păi întrebarea mea e: căsătoria CREŞTINĂ constă în actul de la primărie, care într-adevăr nu înseamnă nimic în faţa lui Dumnezeu, sau în binecuvântarea lui Dumnezeu la început de drum? În Vechiul Testament, pedeapsa pentru păcătuirea înainte de căsătorie pare foarte dură:

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17∩=22#21

Dar în Noul Testament, pedeapsa este cu mult mai mare, căci este veşnică:

Despre bătrâneţe şi păcătoşenie

Orice cal ajunge gloabă. Orice gloabă poate ajunge la sfinţenie, spune Domnul! Căci "N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă." (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 5, versetul 32). Avem mulţime de exemple: tâlharul cel bun, Sfânta Maria Magdalena, Sfânta Maria Egipteanca şi mulţi alţii.

*

Şi încă un aspect: pentru lume, a îmbătrâni este o pacoste, o apropiere de moarte, de despărţirea de cele agonisite aici. Pentru creştini, îmbătrânirea înseamnă înseninarea sufletului şi a trupului, căci se apropie viaţa cea veşnică, unde "nu este durere, nici întristare, nici suspin". Cel care a agonisit pentru veşnicie abia aşteaptă să vadă pe Hristos, pe Maica Sa şi pe toţi sfinţii şi îngerii.

Sfânta Mănăstire Sitaru, Ilfov

Astăzi am ajuns la Mănăstirea Sfântul Nicolae - Sitaru. Această mănăstire este veche de câteva sute de ani, iar biserica are o pictură foarte valoroasă, de influenţă bizantină. Slujbele sunt deosebite, cu cântări călugăreşti. Alte hramuri ale acestui sfânt lăcaş sunt Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (pe 29 iunie)  şi Naşterea Maicii Domnului  (8 septembrie). Merită să ajungeţi aici măcar odată, mai ales că este atât de aproape de Bucureşti

Biserica Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir | Bragadiru

Postând fotografii cu diferite biserici şi mănăstiri din ţară, azi mi-am dat seama că am uitat să dedic un articol tocmai parohiei mele, Bisericii Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Bragadiru, Ilfov. Îi cer iertare Sfântului Dimitrie şi vă invit să vă bucuraţi de icoanele şi slujbele din acest sfânt lăcaş.

Parohia Bragadiru face parte din Oraşul Bragadiru, judeţul Ilfov.

Biserica de azi, cu hramul Sfântul Dimitrie, este ctitoria familiei Dumitru Marinescu Bragadiru, construită între anii 1897- 1899 şi sfinţită în ziua de 26 octombrie 1899, aşa cum spune însăşi pisania.

Biserica are formă de cruce, prevăzută cu două turle, una mai mare la Pantocrator şi alta mai mică la intrare

Biserica Buna Vestire din Râmnicu Vâlcea

Biserica cu hramul "BUNA VESTIRE", situată în centrul Ramnicului, a fost zidită în anul 1747 de către jupânii Moldoveanul şi Grigorie, originari din Sibiu, în timpul păstoririi episcopului Climent, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice. Unii istorici susţin că înaintea acestei biserici ar fi existat o altă biserică ctitorită de domnitorul Mircea cel Bătrân şi care ar fi fost incendiată de cotropitorii turci, în timpul războiului cu austriecii. În decursul timpului a fost refăcută de mai multe ori. Biserica a fost construită în stil brâncovenesc, de dimensiuni potrivite, fiind destul de rezistentă. Pridvorul bisericii este deschis, se sprijină pe stâlpi sculptaţi din piatră care se presupune că ar face parte din vechea biserică

Biserica Sfânta Parascheva din Râmnicu Vâlcea

Aşa cum aflăm din inscripţie, biserica a fost construită în ultimul an de domnie al lui Mihai Viteazul, adică în anul 1601.Este monument istoric, dar mai ales locaş de rugăciune şi Sfânt Altar de jertfă euharistică. Recomand celor ce trec prin Râmnicu Vâlcea să se închine şi în această sfântă biserică, deosebit de frumoasă şi de curată.

*

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.  în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.  (Psalmul 126, 1-2)
*

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Psalmul 26, 1-2)

Cum să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu

În pericopa evanghelică de astăzi, care face parte din Cuvântarea de pe Munte, Mântuitorul ne arată că nu trebuie să ne îngrijim atât de mult de cele pământeşti:

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6 (Versetele 22-33)

Şi dacă nu trebuie să alergăm după cele de aici, ce să căutăm oare? La Evanghelia după Ioan, tot Mântuitorul spune că El are apa cea vie: "Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică."

Izbăvire de suferinţă

Suntem reci şi suntem răi
Suntem reci şi suntem goi
Nu iubim şi suferim
Nu iubim şi nu zâmbim.

Ce să facem, Doamne Sfinte
Ce să facem, bun Părinte.
Că ne-am învechit în rele
şi-acum nu scăpăm de ele.

Noi nevoie-acum avem
Să Te ştim,  să Te vedem
În Biserica Ta Sfântă
Cu Lumina cea preablândă.

Sfântul Ioan Rusul

Astăzi este marele mucenic şi făcător de minuni, Sfântul Ioan Rusul. Despre viaţa şi minunile sale vă invit să citiţi aici.

Our Life in the XXI Century

Many people say that society has changed and the Church needs to change, too. What does this mean?

Church can not say: "It's not a sin to live unmarried, to smoke, to make abortion!"

Now the confessor gives easier canons, but sins are called sins nowadays too.

*

People's faith has declined. But the Law of God is the same! For "Jesus Christ, yesterday and today and forever, is the same." (Letter to the Hebrew of St. Paul, chapter 13, verse 8).

“He that is unjust, let him be unjust still; and he that is filthy, let him be filthy still; and he that is righteous, let him be righteous still; and he that is holy, let him be holy still.” (Revelation 22:11 21st Century King James Version). So, normal spiritual ascent is to put more ascetic facts for us and love for our neighbor.

But we see that we are seeking pretexts to become "Christians of XXI century"; we look for excuses not to love and help others. We forget how short life is and how long it is eternity. We forget that we can not enter the Kingdom of God if we wasn't helpful to anyone.

We forget that we must love God infinitely more than anything in this world, more than ourselves, and our neighbor as ourselves.

When the joy of the other becomes our joy, we get to the rest of the soul. Amen.

Romanian version: here.

Viaţa noastră în secolul XXI

Mulţi spun că societatea s-a schimbat şi că trebuie să se schimbe şi Biserica. Cum adică? Să spună Biserică: "Nu mai e păcat să trăiţi necununati, să fumaţi, să faceţi avorturi"? Asta nu se poate. Acum se dau pogoraminte (îndulciri) la spovedanie ale Sfintelor Canoane, dar păcatele tot păcate se numesc.

*

Credinţa oamenilor a scăzut însă. Legea dată de Dumnezeu e însă aceeaşi! Căci "Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi." (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13, versetul 8). Ba, mai mult, citim în ultimul capitol din Apocalipsă: "Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte.

Să ne întoarcem la Dumnezeu cât încă avem timp!

Criza se adânceşte. Cine ne poate scoate din ea? Politica? Nu spun că nu se străduieşte toată lumea, dar fără ajutorul lui Dumnezeu nu vom reuşi nimic. Şi cum vom primi ajutor? Să vedem în Sfânta Scriptură ce s-a întâmplat cu ninivitenii.

http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/40/Iona

Oamenii de acolo au păcătuit, Dumnezeu a hotărât să-i piardă, dar a fost trimis Iona să le spună decizia lui Dumnezeu. Oamenii s-au pocăit, iar Dumnezeu a cruţat cetatea.

Însă, la Evanghelia după Luca, la pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, vedem că nu mai este trimis alt prooroc:

"Iar el (bogatul) a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi (pe Lazăr) în casa tatălui meu,  căci am cinci fraţi

Despre lipsa de voinţă spre lăsarea de rău si facerea de bine

Mulţi oameni au dorinţa de a face ceva bun sau de a părăsi răul, dar nu au voinţa pentru a duce la îndeplinire gândul cel bun. Un exemplu: o doamnă spunea că îşi doreşte enorm să se lase de fumat, dar nu poate. I-am spus că trebuie să se spovedească, apoi să participe cu credinţă la Sfântul Maslu şi la Sfânta Liturghie pentru că va primi putere să părăsească acest păcat. Bine-nţeles că i s-a părut mult mai comod nici să nu încerce.

Sfântul Apostol Pavel spune:
"4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
5. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.

Scripture reading

I remember a sermon of Father Irineu Curtescu from Antim Monastery, in a Sunday evening. Father said that it is not good to read the newspapers, which contain more gossip, or to look at news. The best would be to read the Scripture daily. Father said: "There, in the Bible, God, our daddy, speaks us, and what could be more interesting and more beautiful on this world? How to let your daddy for some news that if it really counts, anyway you will hear from the others? "

And really, what could be more beautiful than to read the history of God's love for people? Gospels are true balm for wounded souls, for those who wander among the temptations

We are all running after happiness

Only God gives the full and true happiness.

Who avoids Him, it will not be happy either here or in eternity. God proposes a moral life, harmony. Those that remain opaque will understand too late that they have wasted days, they lived in vain. A person without the existence of God means a miss. I wrote about happiness, practical tips how to get to it. Now I just made some remarks referring to those who lead a parallel life with God and run after sinful pleasures, believing they would find such happiness.

Mihaela Runceanu sang a song: "Happiness has your face." She sings to a man, but for us Christians, "Happiness has your face", of God.

People feel more and more alone...

People feel alone because they no longer have eyes to see the persons next to them. They are so busy to see themselves that they can’t see the tears on the cheeks of the poor or sick. Only those who help feel fulfilled. You should not expect to be loved. God's commandment was to love, not to be loved. If we love, we can change something. First of all, we can change ourselves, then the others. Only love heals wounds and high souls. I know and feel that everyone has good parts. It depends of us, through Christian love, to develop that well early in the souls of the others.

Only when we come out of ourselves to love and help the others we’ll get to rest the soul. Otherwise, we are only kids of 30, 40, 50 ... 90 years. Not the years passing makes us mature, but the love. Love in Christ.

Why we have no right to judge the others

Many give their opinion and judge the various sinners. They say: "I would not have done something in its place." But each person is unique, and hence the intensity of feelings and motivations. So I can't know what felt someone else when he did something that I judge to be bad. And, because I can't know what he felt, I can't judge objectively. Only someone who knows the full context of the facts can judge. And that person is only God who knows man's thoughts and feelings. And God 's judgement is not passionate, like ours, is the only truly objective judgement.

"For God so loved the world that He gave His only begotten Son, that whoever believes in Him should not perish but have everlasting life. 17 For God did not send His Son into the world to condemn the world, but that the world through Him might be saved. "(Gospel of John 3, 16-17). Now is the time when God is trying to save people. After each one's death, the particular judgement, each respond of his actions. But we humans judge ahead of time

Până unde merge ascultarea de duhovnic

Am citit pe un forum cum Părintele Petru Pruteanu spune că nu înţelege să facă ascultare în orice condiţii, adică nu ascultă de tâmpenii.

Într-adevăr, sunt două sfaturi la sfinţi care, de fapt, nu se bat cap în cap dacă le analizăm.

Primul curent spune să faci ascultare la orice, căci duhovnicul răspunde de sufletul tău. Acest sfat vine din Muntele Athos.

Al doilea curent, reprezentat de Sfântul Ignatie Briancianinov, spune să facem ascultare cu discernământ (eu mi-am ales tema de licenţă la Sfântul Ignatie, şi mi se pare cel mai adecvat vremurilor noastre). Dacă duhovnicul te îndeamnă la păcat sau erezie, trebuie neapărat părăsit pentru a nu ajunge cu el în iad.

Suferinţa

Mulţi oameni cred că sunt nefericiţi şi hulesc, spunând că Dumnezeu este de vină pentru starea lor. Dar aceştia nu înţeleg că durerea te ajută să vezi mai bine şi să te cunoşti mai bine. Vremurile de bucurie sunt pentru "încărcarea bateriilor", abia în vreme de necazuri se vede adevărata calitate a unei persoane: dacă îşi asumă suferinţa sau dacă fuge de crucea ÎNGĂDUITĂ pentru mântuirea lui.

Noi avem nevoie de multe necazuri ca să ne smerim, să ne cunoaştem neputinţele şi să ne rugăm din inimă. O inimă plină de durere vede şi suferinţa celorlalţi, pe când bucuria lumească este egoistă: ai impresia că toată lumea este fericită, nu mai poţi vedea necazurile celor din jur.

Citatul meu preferat din Biblie

Pe un forum era pusă întrebarea "ce fragment din Biblie v-a influenţat viaţa?".

Eu am multe citate foarte dragi, dar de mică, atunci când eram supărată, imediat mă mângâiau cuvintele Mântuitorului: "Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul." (Sfânta Evanghelie după Luca, 9, 58).

Şi mă gândeam: dacă Domnul Iisus Hristos, fiind Dumnezeu şi fără de păcat, ca om a suferit atât încât nu avea nimic, nici măcar cât animalele sălbatice, atunci eu, care greşesc atât de mult mereu, de ce să mă supăr pentru necazurile care vin asupra mea?

Gândul la suferinţele Mântuitorului mi-a alinat mereu orice fel de durere.

De ce nu avem dreptul să judecăm pe alţii

Mulţi îşi dau cu părerea şi osândesc diferiţi păcătoşi. Ei spun: "Eu nu aş fi făcut aşa ceva în locul lui". Dar fiecare persoană este unică, şi deci şi motivaţiile şi intensitatea trăirilor. Aşadar, nu am cum să ştiu eu ce a simţit altcineva când a făcut ceva ce eu judec a fi rău. Şi, neştiind ce a simţit, nu am cum să judec obiectiv. Doar cineva care ştie în totalitate contextul faptelor cuiva poate să judece drept. Şi acea persoană este numai Dumnezeu, care cunoaşte gândurile şi simţirile oamenilor. Iar judecata lui Dumnezeu nu este pătimaşă, ca a noastră, este singura judecată cu adevărat obiectivă.

"Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut

Sfânta Cruce şi vrăjitoria

Mâine este a treia duminică din Postul Mare, a Sfintei Cruci.

Sfânta Cruce este altarul de jertfă al lui Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos S-a răstignit pentru a ne duce în Împărăţia Cerurilor. Şi cum putem ajunge acolo? Urmând Lui. Iar Mântuitorul spune: "Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie." (Sfântă Evanghelie după Marcu 8, 34).

Deci, ispitele şi greutăţile sunt inerente în această viaţă. Trebuie să luptăm cu ispitele şi să acceptăm cu bucurie greutăţile pe care le întâmpinăm, ştiind că Hristos, fără păcat fiind, a suferit multe chinuri şi moarte pe cruce. Iar noi, păcătoşi fiind, fugim de suferinţă! Şi cum vrem atunci să ne mai mântuim?

Oameni tot mai singuri...

Oamenii sunt singuri pentru că nu mai au ochi să-i vadă pe cei de lângă ei. Sunt atât de preocupaţi de propria persoană încât nu văd lacrimile de pe obrajii celor săraci sau bolnavi. Numai cine ajută se simte împlinit. Nu trebuie să aşteptăm să fim iubiţi. Porunca lui Dumnezeu a fost să iubim, nu să fim iubiţi. Dacă noi iubim, putem schimba ceva. În primul rând pe noi, apoi pe alţii. Doar iubirea vindecă răni şi înaltă sufletele. Eu ştiu şi simt că fiecare om are şi părţi bune. Ţine de noi ca, prin iubire creştinească, să dezvoltăm acel bine incipient din sufletele celorlalţi.

Abia când ieşim din noi înşine pentru a-i iubi şi ajuta pe ceilalţi ajungem la odihna sufletească. Altfel, suntem nişte copii de 30, 40, 50... 90 de ani. Pentru că nu trecerea anilor ne maturizează, ci iubirea. Iubirea în Hristos.

Citirea Sfintelor Scripturi

Îmi amintesc o predică a Părintelui Irineu Curtescu de la Antim, într-o duminică seară. Părintele spunea că nu ne este de folos să citim ziarele, care conţin mai mult bârfă, nici să privim la ştiri. Cel mai bine ar fi să citim zilnic din Sfânta Scriptură. Zicea părintele: "Acolo (în Biblie) ne vorbeşte Dumnezeu, tăticul nostru, şi ce poate fi mai interesant şi mai frumos pe lume? Cum să îl laşi pe tăticu pentru nişte ştiri pe care, dacă sunt cu adevărat importante, oricum le vei auzi de la ceilalţi?"

Şi într-adevăr, ce poate fi mai frumos decât să citeşti istoria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni? Sfintele Evanghelii sunt adevărat balsam pentru sufletele rănite, pentru cei care rătăcesc

Ne influenţează personalitatea celorlalţi?

Ne influenţează oare personalitatea celor cu care intrăm în contact?

Găsim în Sfânta Scriptură: "Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici." (Psalmul 17, 28-29)

Iar în Epistola întâia către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel avertizează: "Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune." (Capitolul 15, versetul 33).

Ca să te vezi, trebuie să priveşti în ochii celuilalt. La propriu şi la figurat. Dar ochii celuilalt, sufleteşti sau trupeşti, sunt parte din fiinţa lui. Dacă fiinţa lui este rea, te vezi şi tu rău, căci aşa oglindesc ochii lui. Văzându-te rău, începi să crezi că aşa eşti

Cine s-ar căsători cu o desfrânată?

Titlul unui topic de pe un forum era "Cine s-ar căsători cu o desfrânată?"

Eu cred că nimeni nu s-ar căsători cu o desfrânată. Cu o FOSTĂ desfrânată, cred că mulţi.

În arborele genealogic al Mântuitorului, vedem că una din strămoaşele Sale a fost Rahav desfrânata. Însă ea s-a lăsat de desfrânare când s-a căsătorit cu un israelit. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur comenta că Dumnezeu a îngăduit să aibă o strămoaşă desfrânată tocmai pentru a arată oamenilor că El îi primeşte pe cei care îşi îndreaptă viaţa.

Mai mult, tot Sfântul Ioan Gură de Aur compară neamul omenesc cu o desfrânată de care se îndrăgosteşte un prinţ. Şi din desfrânată o face fecioară.

Despre necesitatea instituţiei bisericeşti

Mulţi oameni spun că au o relaţie directă cu Dumnezeu şi nu au nevoie de preot şi de Biserică pentru a se mântui. Mă adresez acestei categorii de oameni, punându-le în faţă citate din Biblie, şi mai precis cuvintele Mântuitorului.

Despre necesitatea Botezului în numele Sfintei Treimi pentru mântuire: "Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele  Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă" (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 28, versetele 18-20)

Despre Sfânta Împărtăşanie: "Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el." (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 6, versetele 53-56).

Despre preoţie şi spovedanie (legarea şi dezlegarea păcatelor mărturisite)

Despre diavol, răspuns pentru domnul Pavel Coruţ

Am văzut aici clipul de pe Youtube cu un fragment din emisiunea în care Pavel Coruţ se certa cu Gigi Becali, spunând că nu există diavol şi că diavolul nu poate fi un concurent al lui Dumnezeu.

Dacă aş fi văzut la televizor emisiunea şi aş fi putut suna, l-aş fi întrebat pe Pavel Coruţ dacă este creştin. Sincer, eu nu cred că este creştin. Un creştin crede despre Biblie că este Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolii redau cuvintele Mântuitorului în Sfintele Evanghelii, şi toată este insuflată de Duhul Sfânt: "Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel că omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit

Despre normalitate

Ce este normalitatea? Cine mai este normal în această lume care pare tot mai nebună? Care este limita dintre normalitate şi nebunie?
Vedem cazuri din ce în ce mai şocante la ştiri. Copii care îşi ucid părinţii, părinţi care îşi înjunghie copiii, fraţi care se omoară, şi lista poate continua.

În primul rând, pentru creştinul ortodox, normalitatea înseamnă o viaţă conform Evangheliei. În primii ani când omul aspiră la o viaţă conform Evangheliei, se duce luptă grea cu obişnuintele păcătoase. Dacă omul are doar mici "ieşiri" de pe drumul cel drept, dar le spovedeşte şi le lasă pe parcurs, nu este grav. Când anii trec şi devine uşor să ţii post, să faci canonul, să ajuţi şi pe alţii pe cât poţi

Sfântul Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare îmi este un sfânt deosebit de drag. Chip al călugărului desăvârşit, înţelege neputinţele şi limitele omeneşti:

"Era cineva, ce vâna prin pustie dobitoace sălbatice şi a văzut pe avva Antonie glumind cu fraţii şi s-a smintit. Iar bătrânul vrând să-l încredinţeze pe el, că trebuie câte puţin să se pogoare fraţilor, i-a zis lui: "pune săgeata în arcul tău şi întinde". Şi a făcut aşa. Şi a zis lui: "întinde iarăşi". Şi a întins. Şi iarăşi i-a zis: "întinde". Şi a zis lui vânătorul: "de îl voi întinde peste măsură, se frânge arcul". Zis-a lui bătrânul: "aşa şi la lucrul lui Dumnezeu, dacă peste măsură vom întinde cu fraţii, degrab se rup. Deci trebuie câteodată şi câte puţin a ne pogorî fraţilor".

Despre judecarea celor care merg la biserică

Mulţi oameni spun: "Eu nu merg la biserică pentru că acolo merg cutare şi cutare, şi vai, ce păcătoşi sunt! Prefer să fiu eu bun".

Toţi cei care spun aşa sunt în mare înşelare:

La mulţi ani!

La mulţi ani!

În fiecare an, pe 1 ianuarie, să încercăm să devenim mai buni. Să facem un bilanţ al faptelor noastre trecute pentru a învăţa din greşeli.

Este la modă melodia "Change" de Puya