Izbăvire de suferinţă

Suntem reci şi suntem răi
Suntem reci şi suntem goi
Nu iubim şi suferim
Nu iubim şi nu zâmbim.

Ce să facem, Doamne Sfinte
Ce să facem, bun Părinte.
Că ne-am învechit în rele
şi-acum nu scăpăm de ele.

Noi nevoie-acum avem
Să Te ştim,  să Te vedem
În Biserica Ta Sfântă
Cu Lumina cea preablândă.

Suferinţa

Mulţi oameni cred că sunt nefericiţi şi hulesc, spunând că Dumnezeu este de vină pentru starea lor. Dar aceştia nu înţeleg că durerea te ajută să vezi mai bine şi să te cunoşti mai bine. Vremurile de bucurie sunt pentru "încărcarea bateriilor", abia în vreme de necazuri se vede adevărata calitate a unei persoane: dacă îşi asumă suferinţa sau dacă fuge de crucea ÎNGĂDUITĂ pentru mântuirea lui.

Noi avem nevoie de multe necazuri ca să ne smerim, să ne cunoaştem neputinţele şi să ne rugăm din inimă. O inimă plină de durere vede şi suferinţa celorlalţi, pe când bucuria lumească este egoistă: ai impresia că toată lumea este fericită, nu mai poţi vedea necazurile celor din jur.