Rugăciunea unui bătrân

Cu o duminică înainte de Naşterea Domnului eram la o biserica din Bucureşti când am fotografiat un bătrân rugându-se. Am rămas profund impresionată de poziţia smerită a acestui domn care era atât de adâncit în rugăciune încât nu observase că toată lumea se ridicase în jurul lui. Şi acum mă gândeam că aşa trebuie să fie şi poziţia noastră în anul care va începe în câteva ore: de rugăciune adânca, atât de profundă încât să nu vedem si să nu ne înspăimântăm de ispitele care se ridică în jurul nostru. Omul care se roagă cu adevărat nu se uită decât în inima sa şi strigă la Dumnezeu, aşteptând orice ispită care vine asupra sa ca o milă a lui Dumnezeu, pentru a pătimi în această viaţa şi a se curăţi de păcate prin întristări: "Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos." (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 1, versetul 7). Deci, chiar dacă vom avea parte de un an de criză, cu foamete, tulburari, să nu se împuţineze inima noastră, ştiind că lucrul cel mai de preţ este mântuirea noastră, care numai prin necazuri se face. Să ne bucurăm în toate şi să ne rugăm întocmai ca acest batrân!