Ce inseamna România pentru noi

 Ma simt revoltata când citesc articole mass media despre romani care spun ca le este bine in străinătate, ca nu mai vor sa se întoarcă aici. Ca România nu le-a oferit nimic. Și ma întreb oare de ce ma întristează aceste articole? 

Ce inseamna România pentru mine?

Când aud România îmi amintesc de tatăl meu care plângea când auzea cântece patriotice. Care a trăit drama de a-și pierde fratele cel mai mare în Munții Tatra, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Care a trăit la propriu cântecul "Săruta-ți, copile, parintii și frații, și-apoi sa mergem la război"...

Când aud România ma gândesc la oamenii simpli și buni care muncesc pământul cu mainile goale 6 zile pe săptămână, iar duminica merg la biserica cu mare drag.

Când zic România ma gândesc la plaiurile superbe, la munții înalți, chiar și goliți de podoaba lor seculara, dar care rămân martorii tăcuți ai istoriei noastre.

Se împlinesc 150 de ani de la Sărbătoarea de la Putna, când mari personalități au elogiat trecutul nostru. Oare lui Eminescu și altor oameni iluștri nu le era mai bine sa rămână în străinătate, sa se realizeze material acolo? Doar ca ei au simțit ca nu își pot abandona patria, pe Maica România. Care nu poate sa le ofere mai nimic, dar care își iubeste necondiționat fiii. Iar ei au făcut-o mai frumoasa. Și i-au creat un renume. Oare generația noastră sau cea de după noi mai este în stare sa renască România la o stare frumoasa? Sa speram ca da. Eu sper din toată inima pentru ca România a fost, este și va rămâne patria mea. Și mi-aș dori sa mor în tara în care m-am născut și am trăit... 

Poveste de Pasti - Lumina Invierii lui Hristos (Poveste crestin ortodoxa)

 

Pentru alte povești create de mine, click aici

Resurse multimedia utile pentru profesorii de religie si parinti

 Doamne ajută!

Pentru profesorii de religie (și pentru părinții) care doresc să prezinte elevilor (copiilor) la ore diverse materiale video, am creat câteva povești. Postez aici linkurile, iar pentru cei care doresc să se aboneze pe Youtube pentru a primi instantaneu povești noi, acesta este canalul meu.

Ultima poveste postată aici este educativă, dar nu religioasă. Am scris-o la provocarea domnului profesor de educație fizică.

Poveste crestin ortodoxa „Marea impacare de Craciun”

 Poveste creștin ortodoxă pentru copii de toate vârstele. Potrivită în orice moment al anului, nu doar de Crăciun, căci iertarea și împăcarea sunt de dorit în fiecare zi!

Sfanta Manastire Strambu Gaiseni, judetul Giurgiu

  Pe 24 ianuarie 2021, de Mica Unire, am fost la slujbă la o mănăstire din județul Giurgiu, monument istoric, pe nume Mănăstirea Strâmbu - Găișeni. Am revenit si pe 7 februarie 2021. Prima dată, mănăstirea a fost atestată într-un document din 3 aprilie 1526, pe vremea domnitorului Radu de la Afumați. Am fost impresionata de tot ansamblul de acolo, dar mai ales de cântarea superba de la slujba. Prima senzație a fost, când eram aproape de poarta și am auzit cantarile: "Wow, am ajuns prea târziu și este pus un CD". Spre marea mea bucurie, Sfânta Liturghie abia începuse. A fost minunată! Sincer, ma întreb de ce aceasta mănăstire este atât de puțin cunoscuta și vizitată, deși este la numai 31 de km de București! Va recomand sa ajungeti duminica. După slujba, în zona este și Palatul Potlogi, un ansamblu brâncovenesc de mare valoare. Pana ajungeți, va invit sa ascultați cel mai frumos Axion pe care l-am auzit vreodată și alte fragmente din Sfânta Liturghie. 

În noaptea de Crăciun

 Video creat de mine.

Eu și mingea mea

        Eu sunt David și am primit, de curând, la aniversarea celor 7 ani, o minge de fotbal. Una adevărată, mare și grea. M-am bucurat enorm, m-am jucat cu ea o oră întreagă în curte. Apoi m-am plictisit. Ce sa faci singur, la 7 ani, cu o minge mare de fotbal? Părinții mei s-au întristat când au văzut că nu mă mai joc cu ea, ci tot la telefonul meu de ultima generație mă întorc. 

        Dar, azi noapte, la o săptămână de la ziua mea de naștere, am avut un vis frumos. Se făcea că mingea mea de fotbal vorbea cu mine. De fapt, era supărată. Am întrebat-o:

        - De ce ești așa de tristă?

        Ea mi-a răspuns, cu lacrimi în ochi:

        - Plâng pentru că nu mă apreciezi la adevărata mea valoare. Eu sunt o minge de fotbal adevărată, soră cu cele de pe stadioane, de la campionatele naționale sau chiar mondiale. Surorile mele sunt iubite, prețuite, fotbaliștii dau autografe pe ele, iar eu stau aici aruncată, în colțul camerei tale.

        M-am gândit că mingea are dreptate, dar tot nu am găsit vreo soluție. 

        Mingea parcă mi-a citit gândurile și mi-a zis:

        - De ce nu îi chemi pe prietenii tăi, George și Luca, să joace fotbal? Poate au și ei alți prieteni.

        Am ridicat o sprânceană:

        - Și cu ce te-ar face asta mai fericită?

        - M-ar face, pentru că voi v-ați antrena și poate veți ajunge mari fotbaliști, peste ani.

        - Eu vreau să am o meserie prin care să îi ajut pe ceilalți. Cum aș putea face asta, ca și fotbalist?

        - Poți și ca fotbalist, dacă devii cunoscut, poți lupta pentru cauze nobile. Poți ajuta copiii săraci, oamenii bolnavi și, mai ales, poți aduce bucurie unei generații întregi de microbiști. Gândește-te că poți face România cunoscută în lume prin rezultatele tale, îți poți ajuta țara și oamenii care sunt în nevoie.

        Aveam multe alte întrebări să îi pun, dar m-am trezit. Am mângâiat mingea și i-am promis că, de acum încolo, ea va fi prietena mea. Am început să joc fotbal cu George, Luca și prietenii lor, iar acum ne-am înscris toți la un club de fotbal. Sperăm să facem cunoscută România când vom fi mari și să ajutam oamenii bolnavi și copiii triști. Dar, mai ales, sperăm să aducem bucurie întregii țări prin rezultatele noastre. 

Poveste creștin ortodoxă: Un cățel și un pisoi

       Un cățel și un pisoi împărțeau aceeași curte, într-un sătuc care era cam la 20 de kilometri depărtare de oraș.

       Într-o buna zi, stăpânii casei au plecat la biserică, lăsând toate în grija lui Dumnezeu, inclusiv animăluțele lor dragi.

       Cum s-a văzut singur, cățelul s-a și repezit la pisoi, lătrând și dorind să îl muște.

       Pisoiul, imediat, s-a lăsat pe spate, ca și cum era cu mama lui, în siguranță deplină. Descumpănit, cățelul se opri mirat din lătrat și l-a întrebat :

       -Pisoiule, ție nu îți este frică de mine? Știi că pot chiar acum să te fac praf?

       Pisoiul, înțelept, știind că nu prin forță poate scăpa, i-a răspuns cățelului:

       -Da, știu că nu am nicio șansă în fața ta. Tu ești cu mult mai mare și mai puternic decât mine. Dar știu și aceasta, că tu nu vei fi cu nimic mai fericit după ce mă vei mușca.

       - Poate ai dreptate, a zis cățelul, dar așa trebuie să facem noi, câinii. Așa am văzut că face mama mea cu mama ta, o latră și o aleargă mereu.

       - Da, mama ta mereu o necăjește pe mama mea fără ca mama mea să-i fi dat vreun motiv. Singura ei vină este că s-a născut pisicuță, și nu câine. Dar ai văzut că stăpânii mereu o ceartă pe mama ta și se mâhnesc când văd că ea tot nu înțelege să ne lase în pace, noi, în aceasta curte, fiind ca o singură familie mai mare? Gândește-te cât de triști vor fi stăpânii noștri când vor veni de la biserică și vor vedea că mi-ai făcut rău. Te vor certa, iar pentru mine vor plânge. Asta îți dorești?

       Cățelul a stat mult îngândurat.

       - Dar oare nu sunt un laș dacă eu nu latru pisicile, ca alți câini de vârsta mea?

       - Nicidecum, vei fi doar un câine înțelept, în care stăpânii vor avea mai multă încredere. Mai ales dacă tu vei păzi casa, curtea și pe noi, care suntem niște ființe mai slabe, mai neajutorate.

       Cățelul s-a simțit flatat să fie el păzitorul casei, al curții și al animalelor. S-a înseninat la față și a zis:

       - Ai mare dreptate. De acum încolo, eu vă voi apară, iar stăpânii vor avea mare încredere în mine. Mai mult, mă voi duce la mama mea și o voi ruga să nu vă mai latre și să nu vă mai alerge de acum încolo, pentru că tu ești prietenul și protejatul meu, iar mama ta este importantă pentru noi.

        De atunci înainte, pisoiul și cățelul au ajuns nedespărțiți, spre bucuria stăpânilor, care au văzut o minune mare în aceasta rezolvare a situației lor. 

        Tot asa, și Dumnezeu, Stăpânul tuturor, se bucură când ne purtăm de grijă unii altora, când îi ajutăm pe cei mai slabi, când îi convingem pe cei apropiați nouă să fie mai buni. Și Dumnezeu va avea din ce în ce mai mare încredere în noi, dragi copii, și va fi o lume mai frumoasă și mai bună, cu fiecare faptă bună a voastră și a noastră, a tuturor! 

      

Medici, asistente, bolnavi și credincioși vin la Doctorul trupurilor și al sufletelor

Medici, asistente, pacienți și credincioși au venit la Sfânta Liturghie, la Doctorul sufletelor si al trupurilor, pastrand distantarea sociala. Slujba s-a tinut in curtea bisericii Sfintii Cosma si Damian de la Spitalul Fundeni pe 24 iunie 2020. #bisericainpandemie

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 1 

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

2. Acesta era întru început la Dumnezeu.

3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.

7. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.

9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.

12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,

13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.

16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.

17. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

 * * * 

         Să ne rugăm Domnului să ne învrednicească pe toți să fim primiți la Cina din Împărăția cea Veșnică, în Lumina cea neînserată!

         Slavă Domnului că ne-a mângâiat în suferință trimițând Sfânta Lumină la Ierusalim și anul acesta!

          Hristos a înviat! 

Fărâmiturile ospățului și slujba la televizor

         Sfântul Ignatie Briancianinov a scris o carte- manual de duhovnicie numită „Fărâmiturile
ospățului”. Cina este Sus, în Împărăția Cerurilor, cu Hristos, dar și în Biserică, la Sfânta Liturghie. Noi, când mergem la slujbă și mai ales când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului, participăm la această Cină. Domnul Iisus Hristos a spus, la Evanghelia după Ioan, la capitolul 6:

47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.

          Atunci, cum pot unii credincioși să spună că putem să privim slujba la televizor, că Îl primim în suflet pe Dumnezeu? Nu Îl contrazic oare pe Domnul nostru Iisus Hristos, care vorbește despre prezență reală, vie? Da, trebuie să spunem că aceasta este situația, dar nu să găsim acum argumente că e bine și să privești la televizor. Oare dacă privești la televizor un ospăț te saturi, sau simți și mai tare foamea?
          Să ne rugăm să ne revedem cât mai curând în mod real, în biserică, împărtășindu-ne din același Potir!

Clipuri video dubioase

Pentru că zilele acestea circulă niște materiale audio sau video ale unor așa ziși preoți sau călugări, va invit să citiți acest articol al Părintelui Mihail Stanciu
https://patermihail.wordpress.com/2020/04/02/alta-lamurire-referitoare-la-un-alt-audioclip-profetic-infiorator/

7 ani de la mutarea Parintelui Adrian Fageteanu

Simt ca am primit atât de mult de la Parintele Adrian Fageteanu! Pe măsură ce trec anii și invatatura dreapta se împuținează, se distorsionează, înțeleg importanta celor primite și datoria de a le da mai departe celor ce au urechi de auzit.

În primul rand, parintele iubea mult canoanele date la spovedanie. Arata celor ce se spovedeau câți ani trebuie sa nu se împărtășească, dar, dacă omul își insusea canonul, în scurta vreme ii dădea voie sa se împărtășească. Celor care se aratau revoltați, nu le dădea binecuvântare pentru Sfânta Împărtășanie, căci mândria ii împiedica sa își asume vina. Spunea ca Sfintele Canoane se numesc sfinte pentru ca sunt date de Duhul Sfânt, prin oameni sfințiți. Tâlharul a ajuns în Rai cu spovedanie sincera, pe când Iuda a ajuns în iad, cu împărtășire nevrednica.

În al doilea rând, spunea ca Duhul Sfânt, smerenia și orice lucru bun se primesc de la Dumnezeu pentru ascultare, nu pentru alte fapte bune. Ascultarea e cea mai mare dintre cele trei voturi monahale.

Părintele insista sa facem corect semnul Sfintei Cruci. Oamenii sa nască toți pruncii de la Dumnezeu. Iubea copiii în mod deosebit. Și era atât de simplu, modest și luminos la fata! 

Cred ca Parintele Adrian a capatat indrazneala inaintea Domnului si se roaga pentru noi, crestinii ortodocsi români!

Judecarea clericilor

Doamne ajută! Sunt îngrozită de ceea ce scriu unii oameni despre Prea Sfințitul Corneliu Barladeanu si despre altii care vor fi judecati maine de Sfântul Sinod: să putrezeasca in iad si altele asemenea. Biserica este un spital duhovnicesc unde toti mergem sa ne vindecam de patimi. Si daca va ramane un călugăr simplu, Corneliu Bârlădeanu poate ajunge sfant! Sunt cazuri in Patericul Egiptean cu calugari care au ucis sau au desfranat, apoi, prin pocainta mare, au ajuns facatori de minuni. Dumnezeu ne poate rușina aratandu-ne ca se poate pune inceput bun de pocainta chiar si cand cazi in pacate grele. Cat ne-am rugat noi pentru preasfintitii nostri ca sa nu pacatuiasca? Macar acum sa ne rugam ca si noi, si toti care au cazut si cad in ispita sa punem inceput bun. Pentru ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu.

Despre Claudiu Petre si Adrian Rugina

Multi se intorc in ultimele minute la Dumnezeu si cred ca Dumnezeu ii poate primi. Cum zicea Mantuitorul: nu este dragoste mai mare decat sa iti dai viata pentru altii. Acesti rockeri au uitat de ei insisi din grija pentru prietenii lor! Oricum, multe din pacate li s-au iertat pentru asta. 
+
Dumnezeu sa le daruiasca vesnica odihna! 
Si felicitari tuturor celor care si-au riscat viata pentru salvarea celorlalti, celor care doneaza sange, bani, si celor care se roaga pentru insanatosirea celor bolnavi si mantuirea celor adormiti!

Parintele Irineu Curtescu predica la un botez

Narcisismul

        Citeam ieri un articol despre un experiment cu oglinzi. Vreo 40 de persoane au fost puse să se uite câteva zeci de minute în oglindă la propriul lor chip. Majoritatea, după mai mult de 30 de minute, ori nu și-au recunoscut chipul, ori au văzut chiar monștri!
         Da, este normal, căci noi nu suntem oameni și nu suntem noi înșine decât când privim către ceilalți. Narcisismul nu ne împlinește, ci ne deformează, ne depărtează de adevăratul nostru chip, așa cum ar tebui să îl avem. Prin constuctia noastră, noi nu ne putem vedea chipul direct, ci doar o reflexie în oglindă, în schimb pe ceilalți îi putem vedea. Să ne umplem de iubire pentru ceilalți și în special pentru Bunul Dumnezeu, Creatorul și Sfintitorul nostru! 

Despre post și poftă

Unul dintre ei, învățător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:
învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
Aceasta este marea și întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
(Sfânta Evanghelie după Matei, 22, 35-40)

***

Sunt unii oameni care spun, în mod greșit: "E mai păcat să poftești decât să mănânci". Acest lucru este contrar duhului evanghelic și patristic. Cu cât te ostenești mai mult, cu atât ai mai multă plată.

Ce sa Ii cerem lui Dumnezeu

 Acum o săptămână sau două, la lecția despre Regele Solomon, i-am întrebat pe elevi ce ar fi ales ei să îi ceară lui Dumnezeu. Mi-a plăcut foarte mult răspunsul unui elev. A zis că, dacă ar fi fost el conducătorul poporului și ar fi putut alege, ar fi cerut CREDINȚĂ pentru poporul lui. Mi s-a părut un răspuns foarte inspirat: dacă poporul are credință, are și binecuvântarea lui Dumnezeu și sprijin în toate. Însă aici intervine și liberul arbitru, adică fiecare om trebuie să Îl aleagă pe Dumnezeu în mod liber și conștient.

Despre intensitatea rugăciunii

Mă gândeam ieri ce anomalie pentru noi, oamenii! În majoritate, oamenii, când au o stare de bine, de liniște, nu se pot concentra la rugăciune, pravila este mai mult o lectură obligatorie de seară sau de dimineață. Cum apare însă o problemă: cu banii, cu serviciul, neînțelegeri, imediat intensitatea rugăciunii noastre crește. Starea de bine materială și sufletească parcă ne-ar amorți latura duhovnicească. Cum nu a plouat, cum ne-am rugat și a plouat. Puțin. Puțin ne-am rugat, puțin a plouat. Dumnezeu ne-a arătat că ne-a ascultat rugăciunea, dar nu ne-am rugat suficient și așa cum trebuie, iertând din inimă tuturor. Și în Vechiul Testament vedem că, de câte ori inima poporului ales se îndepărta de Dumnezeu, urmau greutăți