*
Şi încă un aspect: pentru lume, a îmbătrâni este o pacoste, o apropiere de moarte, de despărţirea de cele agonisite aici. Pentru creştini, îmbătrânirea înseamnă înseninarea sufletului şi a trupului, căci se apropie viaţa cea veşnică, unde "nu este durere, nici întristare, nici suspin". Cel care a agonisit pentru veşnicie abia aşteaptă să vadă pe Hristos, pe Maica Sa şi pe toţi sfinţii şi îngerii. Cel care a agonisit pentru viaţa de aici se sperie când se vede singur, căci nu poate lua cu el nici bogăţie, nici rude, nici înţelepciunea cea deşartă.
Nimeni să nu fie trist, căci "Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari" (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 1, versetul 27). Şi să conştientizăm că bătrâneţea fizică nu este decât o etapă biologică spre tinereţea şi viaţa cea veşnică. Trebuie să înţelegem bătrâneţea ca un răgaz, ca o pregătire pentru răspunsul pe care îl avem de dat înaintea Dreptului Judecător. Cei care se apropie de bătrâneţe să se bucure şi să fie pildă de înţelepciune şi blândeţe pentru cei tineri: "Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate". ( Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 4, versetul 8 )
*
Iar noi, cei care suntem tineri, să nu zicem în inima noastră că mai avem mult până la bătrâneţe şi ne vom ocupa atunci de suflet, căci nimeni nu ştie câte zile avem. Ci în fiecare zi să ne rugăm ca la Ectenii: "Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă a o săvârşi... Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neinfruntat, în pace, şi răspuns bun la Infricoşătoarea Judecată a lui Hristos să cerem! Doamne miluieşte! Amin!
(Foto: Părintele Damian Bogdan, stareţul Sfintei Mănăstiri Sitaru, adormit în Domnul în august 2003)
Vă invit să citiţi şi acest articol despre timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu