Translate

02 septembrie 2010

Goana după fericire

Mă uit cum oamenii construiesc de zor. Câmpul care despărţea înainte Bragadiru de Bucureşti este acum un cartier în toată regula. Blocuri, case, vile, benzinării, magazine. Toţi vecinii din Bragadirul vechi, fie că stau la casă, fie la bloc, renovează, modifică, schimbă. Ce denotă dorinţa aceasta de schimbare, de renovare, de nou? Că nu au găsit încă fericirea. Că nu L-au găsit încă pe Dumnezeu cu adevărat, în sufletul lor. Sigur, oamenii trebuie să se ocupe şi de casă, dar acum parcă este un fenomen general dorinţa aceasta de a ieşi în evidenţă. De a avea cea mai frumoasă casă, cel mai bun apartament, cea mai nouă maşină. Creştinii adevăraţi trebuie să nu uite de sfatul primit de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos: "Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta." (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 6, versetele 19-21).


Alte articole pe aceeaşi temă: Toţi alergăm după fericire şi Fericirea.


3 comentarii:

  1. De ce chipul Mantuitorului este incadrat de steaua cu 8 colturi?
    astept un raspuns
    va multumesc .

    RăspundețiȘtergere
  2. Steaua cu 8 colturi este crucea crestina. Ea reprezinta o cruce si razele invierii. Pe de alta parte, cifra 8 reprezinta vesnicia. Dumnezeu a creat lumea in 6 zile, in a 7-a S-a odihnit, iar 8-ul este ziua vesniciei. De sfintii 40 de mucenici se fac colaci dulci in forma de 8 tocmai pentru ca ei au ales vesnicia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne ajută! Imi plac mult articolele tale. Cât despre fericire... Cred că este suficient, în primul rând, să nu invidiem. Să ne bucurăm şi de ce nu ne aparţine. Să admirăm florile din florărie, ca şi cum le-am putea cumpăra. Şi apoi, să căutăm să trăim în aşa fel încât să nu acumulăm regrete, că timpul nu se mai întoarce. Fericirea e făcută din bucurii mici, pe lângă care, de multe ori, trecem fără a le observa. Eu, când vreau să-mi imaginez fericirea, chem în amintire chipul senin al Părintelui Teofil Pârâian şi zic: "Doamne, cât s-au mărit lucrurile Tale, pe toate cu înţelepciune le-ai făcut!" Iar când mă covârşesc grijile, zic: "Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi".

    RăspundețiȘtergere