Viaţa noastră în secolul XXI

Mulţi spun că societatea s-a schimbat şi că trebuie să se schimbe şi Biserica. Cum adică? Să spună Biserică: "Nu mai e păcat să trăiţi necununati, să fumaţi, să faceţi avorturi"? Asta nu se poate. Acum se dau pogoraminte (îndulciri) la spovedanie ale Sfintelor Canoane, dar păcatele tot păcate se numesc.

*

Credinţa oamenilor a scăzut însă. Legea dată de Dumnezeu e însă aceeaşi! Căci "Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi." (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13, versetul 8). Ba, mai mult, citim în ultimul capitol din Apocalipsă: "Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă." (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, capitolul 22, versetul 11). Deci, urcuşul normal duhovnicesc este să punem din ce în ce mai multă nevoinţă pentru noi şi iubire faţă de aproapele. Dar vedem că noi căutăm pretexte pentru a deveni "creştini de secol XXI"; căutăm pretexte pentru a nu-i iubi şi ajuta pe ceilalţi. Uităm cât de scurtă este viaţa aceasta şi cât de lungă e veşnicia. Uităm că nu putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu dacă nu am fost de folos nimănui. Uităm că pe Dumnezeu trebuie să-L iubim infinit mai mult decât orice pe lumea asta, mai mult decât noi înşine, şi pe aproapele ca pe noi. Adică să îl ajutăm pe fratele nostru ca şi cum ne-am dărui nouă o bucurie. Când bucuria celuilalt va deveni bucuria noastră, atunci vom ajunge la odihna sufletului.  Amin.