Într-adevăr, sunt două sfaturi la sfinţi care, de fapt, nu se bat cap în cap dacă le analizăm.
Primul curent spune să faci ascultare la orice, căci duhovnicul răspunde de sufletul tău. Acest sfat vine din Muntele Athos.
Al doilea curent, reprezentat de Sfântul Ignatie Briancianinov, spune să facem ascultare cu discernământ (eu mi-am ales tema de licenţă la Sfântul Ignatie, şi mi se pare cel mai adecvat vremurilor noastre). Dacă duhovnicul te îndeamnă la păcat sau erezie, trebuie neapărat părăsit pentru a nu ajunge cu el în iad.
De ce am spus că nu se bat cap în cap cele două sfaturi?
Pentru că fiecare a fost dat în alt context: în Sfântul Munte, unde duhovnicii sunt trăitori, este exclus să îndemne la păcat sau erezie.
În Rusia, pe vremea Sfântului Ignatie Briancianinov, mulţi preoţi erau în înşelare diavolească, în misticism bolnav, şi cine avea un asemenea duhovnic risca să îşi piardă mântuirea. De aceea, Sfântul Ignatie recomanda ca fiecare creştin să verifice dacă ceea ce spune preotul este în conformitate cu Sfânta Scriptură şi cu scrierile Sfinţilor Părinţi.
Cu puţine excepţii, eu cred că sfatul Sfântului Ignatie Briancianinov este aplicabil vremurilor noastre, dominate de laxism canonic şi religios. Nu trebuie să ascultăm de nimeni care ne îndeamnă la păcat sau erezie, oricine ar fi acela, pentru a nu ne pierde mântuirea!
Pe contul meu de Facebook, Părintele Firmilian Gherasim a postat acest comentariu: "Apare totuşi o problemă: majoritatea oamenilor nu au studii teologice şi atunci e mai cuminte să asculte de duhovnic. Numai dacă îi îndeamnă la ceva rău în mod evident, nu trebuie să asculte."
RăspundețiȘtergereSubscriu și eu celor spuse de Părintele Firmilian.
Fie ca Sfintele Pasti sa va lumineze sufletul si casa, sa va aduca numai bucurie si sanatate, iar Dumnezeu sa va aiba in paza!
RăspundețiȘtergerePASTE FERICIT!
Doamne Ajuta!
«Dumnezeule si Doamne al tuturor, Cel ce ai stapînirea peste toata suflarea si tot sufletul ; Cel ce singur ma poti tamadui,
RăspundețiȘtergereasculta rugaciunea mea, a nevrednicului, si rapune pe dracul ce se afla cuibarit în mine, omorîndu-l prin venirea Preasfîntului Tau Duh
; si pe mine, cel ce sînt sarac si gol de toata virtutea, în-vredniceste-ma sa cad cu lacrimi la picioarele sfîntului meu parinte. Si atrage
sufletul lui sfînt la milostivirea fata de mine, ca sa ma miluiasca. Daruieste, Doamne, smerenie inimii mele, si gînduri cuvioase, pacatosului,
care-ti fagaduieste sa se pocaiasca. Nu parasi pîna la sfîrsit sufletul meu care Ti s-a supus odata si Ti s-a marturisit si Te-a ales pe Tine,
în locul întregii lumi. Caci stii, Doamne, ca vreau sa ma mîntuiesc, macar ca deprinderea mea cea rea îmi sta piedica. Dar toate cîte sînt
oamenilor cu neputinta, Tie îti sînt cu putinta, Doamne»