Hristos S-a născut!
În aceste zile luminate ale Praznicului Naşterii Domnului, să nu uităm de rugăciune. Aceasta este pentru suflet ca aerul pentru trup.
Hristos S-a născut!
În aceste zile luminate ale Praznicului Naşterii Domnului, să nu uităm de rugăciune. Aceasta este pentru suflet ca aerul pentru trup.
Pe 15 noiembrie a început Postul Naşterii Domnului. Perioada aceasta a fost rânduită de Sfinţii Părinţi ca să ne pregătim să-L primi pe Domnul nostru Iisus Hristos cum se cuvine, adică luminaţi de post şi de fapte bune.
Ieri a fost slăvitul praznic al Intrării în biserică a Maicii Domnului.
Să citim un cuvânt din Pateric:
Oamenii lumeşti gândesc cât de scurtă este viaţa aceasta şi vor să profite în sensul rău de ea. Oamenii duhovniceşti se gândesc la cât de lungă este veşnicia şi cum o vor petrece.
Căutare fără coordonate
(Poezie scrisă în clasa a IX-a)
Din nou despre păcate. Astăzi vreau să vorbim puţin despre felul păcatelor. Chiar dacă pare puţin scolastică, împărţirea păcatelor mi se pare totuşi uşor de înţeles.
Păcatele sunt de două feluri:
1. Prin comitere (când facem ceva rău).
2. Prin omitere (când nu facem fapte bune).
Am văzut că multă lume îşi doreşte să pună început bun în viaţa duhovnicească. Primul pas ar fi citirea unor cărţi de bază pentru viaţa duhovnicească. Din ceea ce am citit eu, recomand ca bibliografie MINIMĂ pentru o viaţă duhovnicească corectă:
Săptămâna aceasta am avut în planificare evaluare la clasa a II-a.
Le-am pus elevilor întrebarea: "De ce merg creştinii la biserică?" La unele clase, elevii au răspuns: "Ca să se roage", "Ca să se spovedească",
Am găsit în jurnalul meu din 1999 nişte rânduri scrise pe 17 decembrie despre adevăraţii poeţi.
"Poeţii adevăraţi nu sunt aceia care au scris poezii, adevăraţii poeţi sunt cei care, prin tăcerea gândurilor lor şi printr-o inimă arzătoare Îl contemplă pe Dumnezeu:
Domnul Danirosan spune într-un comentariu că oamenii nu sunt superiori animalelor.
Vedem la creare că Dumnezeu doar a spus şi
Egoiştii nu se pot îndrepta până nu se smeresc pentru că ei nu îşi văd greşelile proprii. Adam a dat vina pe femeie şi pe Dumnezeu:
Răspund printr-un articol unei doamne protestante care a postat un comentariu
(Foto: Frescă "Lăsaţi copiii să vină la Mine" de la Liceul "Ioan Petruş" din Otopeni)
Am găsit caietul meu de poezii din clasele VII-IX. M-am gândit să vă împărtăşesc câteva din încercările mele de versificare de atunci (ştiu că nu sunt şlefuite din punct de vedere literar şi nici nu am pretenţia că ar avea vreo valoare, dar ele reprezintă pentru mine trăirile şi gândurile de atunci).
Transcriu o poezie din clasa a VIII-a:
M-a întrebat intr-un comentariu pe blog elevul meu Andrei de la a III-a B care mănăstire este cea mai îndepărtată.
Pe noi ne interesează în primul rând care biserică sau mănăstire ortodoxă este mai aproape de noi
Ca să poată dobândi cineva mântuirea, are nevoie de:
-credinţă dreaptă;
-smerenie;
- fapte bune.
Dacă nu are cineva credinţă dreaptă, degeaba are fapte bune, nu poate fi primit în Împărăţia Cerurilor. Erezia înseamnă minciună,
Ieri, la recapitulare, discutam cu elevii unei clase a III-a (de la Liceul "Ioan Petruş" din Otopeni) despre păcate şi despre fapte bune. Un elev m-a întrebat: "Dacă un om are în mod egal păcate şi fapte bune, unde ajunge? În Rai, sau în iad?"
În transportul în comun, vedem când trecem prin faţa unei biserici ortodoxe că unii îşi fac semnul Sfintei Cruci, alţii nu. Majoritatea nu.
Egoismul a fost sădit în noi ca să ne dorim mântuirea. Majoritatea oamenilor înţeleg însă greşit egoismul şi îl folosesc spre distrugerea lor. Nu ne putem mântui decât prin iubire.
Astăzi, în tramvai, am fost foarte contrariată de o scenă. Un domn stătea pe scaun. Au urcat o femeie cu un căţel în braţe şi altă femeie cu un copil în braţe. Domnul s-a ridicat şi a dat scaunul femeii cu căţel. Cum este posibil
Biserica Ortodoxă este singura adevărată. Toate religiile spun asta, dar nu au nicio dovadă. Noi avem. Multe chiar. Minunile. Cele mai palpabile sunt:
a) Lumina Sfântă de la Ierusalim
Maica Domnului îi ajută pe cei ce se roagă ei şi se bucură când i se cere ajutorul. Multe şi mari minuni a făcut Maica Domnului! Câteva minuni găsiţi aici. Zice Părintele Arsenie Papacioc: "Maica Domnului se supără pe cei care nu-i cer nimic." Da, ea vrea să ne ajute, să ne mântuiască, să ne vadă fericiţi. Dacă noi nu alergăm la rugăciune către ea, e vina noastră că rămânem nefericiţi. La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi, tot Părintele Arsenie Papacioc spune: "cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea." De câte ori avem ceva pe suflet, să facem Paraclisul Maicii Domnului sau vreunul din Acatiste, şi vom simţi şi vedea cum tot ce e rău se depărtează ca o negură.
*
Multi oameni alearga dupa tot soiul de facultati paranormale, fie sa dobandeasca ei aceste "daruri", fie la asa zisii prezicatori sau clarvazatori.
Gasim in Patericul Egiptean o intamplare edificatoare: "Oarecare frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la draci.
Si aveau ei un magar si a murit pe cale.
Deci, dupa ce au venit la batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor : cum a murit magarul pe cale ? Au zis lui : de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor : dracii mi-au aratat.
Si ei au zis lui : noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam ? Si i-a incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt."
Fericita Singlitichia a spus: la început, nevoinţa şi osteneala celor ce se apropie de Dumnezeu în linişte şi în tăcere e mare, iar mai târziu e o bucurie negrăită.
Aşa cum cei ce vor să aprindă focul, la început se umplu de fum şi lăcrimează şi nu-şi ating altfel Scopul, tot astfel cei ce vor să aprindă în sine focul dumnezeiesc trebuie să-l aprindă cu lacrimi şi osteneală, linişte si tăcere.
Sfânta Mănăstire Plumbuita are hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, şi se află în cartierul Colentina din Bucureşti. A fost construită şi sfinţită în ultima parte a secolului XVI. În prezent, aici este stareţ Părintele Visarion Marinescu. Aici se află părticele din moaştele sfinţilor:
Zis-a un bătrân : omul cel ce are în tot ceasul înaintea sa moartea, biruieşte slăbirea sufletului.
Vedem la televizor si citim in ziare despre tot felul de accidente: au murit sute de oameni la prabusirea unui avion, 14 oameni in microbuzul de la Scanteia...
Uneori, ne intrebam ce rost au toate acestea: de ce au loc atatea tragedii?
Raspunsul il aflam in Noul Testament: "Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El (Mantuitorul), răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. " (Evanghelia dupa Luca, 13, 1-9).
Deci, oricare dintre noi putea fi in locul celor care au murit napraznic. Daca nu vom aduce roada, vom fi taiati si aruncati in focul cel vesnic.
"Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra." (Sfantul Macarie)
“Vai de cel nepăsător şi negrijuliu. Căci în ziua ieşirii, vor cere de la el socoteală pentru vremea pe care el a cheltuit-o rău.” (Materic, cuvantul 288)
“Toţi trăim acum şi umblăm în umbra morţii, căci moartea nu este peste mări şi ţări,ci este lângă fiecare.Ne înspăimântăm de moartea unuia şi a altuia,însă hotărârea cu privire la îndreptarea noastră o amânăm pe viitor,când limba noastră nu va mai putea vorbi.” (Sfântul Antonie)
Fericirea adevărată şi deplină nu o dă decât Dumnezeu. Cine Îl ocoleşte, nu va fi fericit nici aici, nici în veşnicie. Dumnezeu propune o viaţă morală, armonioasă. Cei care rămân opaci vor înţelege prea târziu că şi-au risipit zilele, că au trăit în zadar. Un om fără Dumnezeu înseamnă o existentă ratată. Am mai scris despre fericire, sfaturi practice cum să ajungem la ea. Acum am făcut doar nişte remarci referindu-mă la cei care duc o viaţă paralelă cu Dumnezeu şi aleargă după plăceri păcătoase, crezând că aşa vor găsi fericirea.
Era o melodie de Mihaela Runceanu: "Fericirea are chipul tau". Ea cântă pentru un om, dar pentru noi, creştinii, "Fericirea are chipul Tau", adică al lui Dumnezeu.
Mă uit la tineri. Majoritatea nu vor să se căsătorească, preferă să trăiască în desfrâu. Fără binecuvântarea lui Dumnezeu, legătura trupească este un păcat. Oare câţi tineri mai îşi păstrează fecioria/curăţia până la căsătorie? Foarte puţini. Asta pentru că nu mai au credinţa în Dumnezeu şi frică de iad. Şi nefericirea vine foarte curând, căci aceia care au păcătuit cu mai multe persoane până la căsătorie vor da dovadă de uşurătate, vor compara tovarăşul/tovarăşa de viaţă cu ceilalţi/celelalte, şi niciodată nu vor fi fericiţi, căci nimeni nu e perfect.
Unora li se par grele poruncile lui Dumnezeu, dar ele sunt de fapt reţete pentru fericire. Par grele din exterior, dar când îşi propune cineva să le împlinească, va afla numai bucurii. Aşa cum lumea nu ştie şi nu poate să dea. E simplu: cine vrea să fie fericit, să se apropie în mod sincer de Dumnezeu şi de Biserica Sa.
Scriitorul latin Virgiliu a spus: "Fugit irreparabile tempus". (Timpul fuge de neînlocuit). Nu numai pentru viaţa de acum, ci mai ales pentru veşnicie. Vom da seamă la Judecată de timpul petrecut în păcat. Spunea un părinte: "Cine ne va da înapoi duminicile când nu am fost la biserică? Cine ne va da înapoi zilele de post când am mâncat de dulce?".
RUGĂCIUNEA STAREŢILOR DE LA OPTINA
Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.
În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.
În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.
Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.
Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.
Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.
Biserica "Duminica Tuturor Sfintilor" din Ramnicu Valcea este construita la inceputul secolului XVIII, fiind monument istoric si religios. Aici au fost sfintite steagurile revolutionarilor de la 1848, condusi de Generalul Gheorghe Magheru, si tot aici a fost celebrata Constitutia Romaniei, in 29 iunie 1848.
*
In prezent, aici se afla o particica din moastele sfintilor: Ioan Gura de Aur (Hrisostom), Haralambie, Mina si Paraschevi.
***
Mântuitorul Iisus Hristos spune: "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arată lui.
Mulţi oameni sunt obsedaţi de frumuseţea trupului, aceştia uitând că frumuseţea vine şi din suflet.
Am cunoscut şi o fată foarte frumoasă, cu o faţă atât de luminoasă şi plăcută, că multe fete pizmuiau frumuseţea ei. Dar păcatele au făcut-o să piardă harul, şi abia de te mai puteai uita la ea.
Dar am văzut şi altceva. Am văzut oameni care veneau în monahism cu feţe urâţite de păcate şi de patimi, dar care prin pocăinţă şi printr-o viaţă cucernică s-au schimbat şi au ajuns foarte plăcuţi la vedere."
Viaţa schimbă deci trăsăturile şi le face plăcute sau neplăcute, în funcţie de starea de apropiere sau depărtare de Dumnezeu. Duhul Sfânt luminează sufletul şi faţa, iar lipsa lui din cauza păcatelor şi a nepăsării o fac de nerecunoscut.
Trebuie sa recunoastem ca toti oamenii alearga dupa un strop de fericire. Depinde insa pe ce carari cautam aceasta fericire. Una singura duce la ea. Mantuitorul Iisus Hristos spune: "Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află. (Evanghelia dupa Matei, VII, 13-14)
Pentru a ajunge la fericire aici si in vesnicie, lucrurile sunt foarte simple:
1. Asa cum a spus Mantuitorul tanarului care voia sa-I urmeze, trebuie implinite toate cele 10 porunci, dintre care cea mai mare si esenta tuturor este a iubirii de Dumnezeu si de aproapele.
2. A doua conditie este Sfanta Spovedanie sau Marturisirea pacatelor in fata preotului duhovnic. Fara aceasta sfanta taina, NIMENI nu se poate mantui. Dupa Inviere, Mantuitorul S-a aratat sfintilor ucenici si apostoli, a suflat asupra lor si a zis: "Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute." (Evanghelia dupa Ioan, XX, 21-23). Deci, acum pacatele NU SUNT IERTATE DECAT DACA SUNT MARTURISITE PREOTULUI, INDIFERENT DE VIATA PERSONALA A ACESTUIA! Dumnezeu judeca pe toata lumea, cine suntem noi sa judecam in locul Lui? Si apoi, chiar daca ar fi adevarat, acel preot se poate pocai si mantui, iar eu pot ajunge in iad pentru ca l-am judecat. Deci, trebuie evitat pretextul ca nu ma spovedesc pentru ca e preotul pacatos. Eu ma spovedesc sa mi se ierte MIE pacatele, nu altcuiva.
3. Sa facem cat de mult bine putem. In aceasta lume atat de anormala, sa aratam ca putem avea o viata crestineasca. Sa ajutam pe cat putem mai ales prin invatatura. Astazi lumea nu mai are repere morale. Lumea nu mai vrea sa gandeasca si sa iubeasca. Parca toata lumea sta intr-o betie fara sfarsit. Toata lumea vrea sa fie iubita, dar nimeni nu face primul pas spre o iubire neconditionata. Dumnezeu ne-a spus sa iubim, nu sa fim iubiti de oameni. Iubiti suntem doar de cei care Il iubesc ei insisi pe Dumnezeu.
4. Sa ii socotim pe ceilalti oameni buni. Oamenii au defecte, dar au si calitati. Depinde ce vrem sa privim.
Am pus aici icoana Pildei fecioarelor nebune (Evanghelia dupa Matei, XXV, 1-13), care nu au stiut sa chibzuiasca bine viata pamanteasca, si care nu au fost primite in camara de nunta. Au gresit drumul si au ratat tinta pentru ca nu au avut untdelemnul Duhului Sfant in candelele sufletului lor. Fericirea o da Partasia cu Dumnezeu, cine nu gusta de acum bucuria Duhului Sfant nu va vedea bunatatile Imparatiei vesnice.
“Zis-a avva Antonie : am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi : smerenia.” (Patericul egiptean).
Dar ce este smerenia? Mulţi o definesc ca starea prin care te simţi cel mai păcătos şi mai nevrednic dintre oameni. Foarte frumos sună teoria, însă e foarte complicat de aplicat în viaţa de toate zilele. Când se iveşte, de exemplu, o ceartă, imediat ripostăm, arătând că avem întotdeauna dreptate.
Părintele Mihail Stanciu, stareţul Sfintei Mănăstiri Antim spunea că sunt anumite etape duhovniceşti pe care nu este bine să le sărim. Cine sare peste ele, ajunge în mari înşelări.
Prima etapă ar fi să nu ne credem mai frumoşi, mai destepţi, mai importanţi decât ceilalţi. Suntem nişte oameni ca şi semenii noştri, e stupid să credem că suntem cei mai destepţi, mai frumoşi.
A două etapă ar fi să nu facem nimic din dorinţa de a întrece pe altcineva. Dacă încercăm să facem un lucru bun sau căutăm slavă deşartă, în acel moment ascultăm de duhul cel rău care a căzut din fericirea veşnică. Şi cine urmează diavolului, intră în comuniune cu el şi are parte de starea de nefericire în care acela se complace. Mândria aduce nelinişte, tristeţe, neîmplinire. De câte ori simţim aceste stări în noi, să ne cercetăm conştiinţa şi să vedem că am lăsat poarta deschisă slavei deşarte sau răzbunării.
În schimb, cei care aleg smerenia au parte de bucurii duhovniceşti de negrăit şi de pace lăuntrică. La început, lupta pare grea şi inegală, dar Hristos ne ajută să biruim. Rugăciunea sinceră să fie continuă şi roadele nu vor înceta să apară.
(Foto: Părintele Petru Dărăşteanu de la Parohia Clinceni-Slobozia, Ilfov)
Biserica Sfântul Antonie cel Mare din Bucureşti este monument istoric, anul acesta (2009) împlinindu-se 450 de ani de la atestarea documentară. Aparţinea de Curtea Domnească din Bucureşti, aici venind la slujbă domnitorii.
Se afla intr-o vasta gradina, la poalele Patriarhiei. O biserica cu numele de Sf. Nicolae a existat in secolul al XVIII-lea in mahalaua numita a Vladichii (initial „Tigania Mitropoliei”), fiind probabil ctitorie a Mitropolitului Neofit I Cretanul (unul dintre marii ierarhi ctitori). Locul acestei biserici este astazi marcat de o cruce in piatra in curtea unei case de pe Bd. Regina Elisabeta. Lacasul este mentionat drept „Biserica Vladicai din zid” de catre misionarul franciscan Blasius Kleiner in 1761, iar mai tarziu, la 1794, Protopopul Stoica daruieste bisericii noi sfinte vase. Pana in 1877, singura ctitora era cunoscuta drept Marghioala Arion, sub supravegherea ei alegandu-se epitropia si administrandu-se averea bisericii. Intre 1894-1895 s-au ridicat casele preotilor
"Iubirea este veselia sufletului pentru tot ceea ce a facut Dumnezeu".
Parintele Ieromonah Nicodim Sachelarie
Caderile noastre in manie si in celelalte fapte ale patimilor ne arata mandria duhovniceasca avuta inainte si, fara sa vrem, ne smeresc. Daca ne vom stradui sa distrugem aceasta radacina, mladitele de la sine se vor vesteji. (Sfantul Macarie)
Moartea martirica a Sfantului Ierarh Antim Ivireanul | Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti
Intr-una din Didahiile (Predicile) sale, Sfantul Antim spune despre pocainta ca are trei parti:
- infrangerea inimii (sa iti para rau ca ai facut pacatul, sa iei decizia de a nu-l mai repeta, sa-l urasti si sa te scarbesti de el);
- marturisirea pacatelor la preotul duhovnic;
- facerea canonului dat (rugaciune, metanii, post, milostenie).
Biserica Sfânta Ecaterina din Bucureşti se află lângă Facultatea de Teologie "Justinian Marina" din Bucureşti. Aici se mai sărbătoreşte şi hramul facultăţii, Sfinţii Trei Ierarhi, şi tot aici se află şi părticele din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie, 27 şi 30 ianuarie) .
*
Urmarea firească a îndeletnicirilor duhovniceşti este a întâlni la tot pasul numai încercări”.
*
Sunt mulţi oameni care fac nedreptăţi, dar nu-i niciunul care să sufere nedreptate
Catedrala "Înălţarea Domnului" din cartierul râmnicean Ostroveni a fost sfinţită pe 7 octombrie 2007 de Înalt Preasfinţitul Teofan Savu, mitropolitul de atunci al Olteniei. Al doilea hram al catedralei este "Adormirea Maicii Domnului". Vitraliile sunt pictate de Gheorghe Dican.
Au venit la avva Fillic nişte fraţi, care aveau cu ei câţiva mireni şi i s-au rugat lui să le spună vreun cuvânt. Iar bătrânul tăcea. Şi fiindcă mult îl rugau, le-a zis lor : cuvânt voiţi să auziţi ? Şi i-au zis : da, avvo. Deci a zis bătrânul : acum nu este cuvânt, fiindcă nu este cel ce să lucreze. Când întrebau fraţii pe bătrâni şi făceau cele ce le zicea lor, Dumnezeu le da cum să le grăiască. Şi auzind fraţii acestea, au suspinat, zicând : roagă-te pentru noi, avvo ! (Patericul egiptean)
Mai multe date despre istoric si localizare gasiti pe site-ul oficial al Manastirii Lainici.
"Din ascultare se naste smerenia, iar din smerenie, discernamantul".
Parintele Porfirie, citandu-l pe Sfantul Isaac Sirul
Schitul Locurele este schit al Mănăstirii Lainici şi este amplasat pe versantul vestic al Văii Jiului, în poiana Locurele situată la o altitudine de 750-800m, pe muntele Gropul din masivul Vâlcan.
Niciodata nu a existat, nu exista si nu va exista un loc lipsit de tristete pe pamant. Un asemenea loc poate exista numai in inima, cand Domnul salasluieste in ea. (Sfantul Nicon).
"In vremurile noastre, Dumnezeu nu le trimite nevoitorilor ispitele pe care le trimitea celor din vechime, deoarece nu le-ar putea indura, si nici nu le da daruri ca acelora, ca sa nu se inalte peste masura. (Sfantul Leon)"