Am găsit caietul meu de poezii din clasele VII-IX. M-am gândit să vă împărtăşesc câteva din încercările mele de versificare de atunci (ştiu că nu sunt şlefuite din punct de vedere literar şi nici nu am pretenţia că ar avea vreo valoare, dar ele reprezintă pentru mine trăirile şi gândurile de atunci).
Transcriu o poezie din clasa a VIII-a:
Timpul... Viaţa... Zilele
În fiecare seară-mi zic:
"A mai trecut o zi.
Nimeni nu poate şi nimic
Să-ntoarca clipa ce-a trecut,
S-oprească clipa ce va fi,
Iar viaţa-a mai trecut c-o zi;
Ziua de mâine va trece iar.
Poate va trece în zadar,
Iar viaţa mea se va sfârşi
Iar, Iar cu o zi..."
Aşa cum am scris şi în postarile anterioare, cred că nu trebuie să amânăm facerea de bine şi mai ales spovedania, pentru ca zilele noastre să nu treacă în zadar şi să ne trezim în faţa Dreptului Judecător ca sluga cea leneşă din Evanghelie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu