Nu vă vrem pentru că nu vă vedem,
Vă urâm pentru că nu vă vrem.
Privirea voastră însă duios şi tristă-nlăcrimată
E pentru noi de-a pururi junghiată.
Sunteţi acuzatorii noştri, ai tuturor,
Voi n-aţi văzut acest infern al florilor,
Decât unealta ucigaşă în pântecul mamei
Ce a zdrobit necruţătoare zorii zilei.
O, mamă, dragă mamă, te-am fi iubit nespus,
Noi fiii tăi ce-ai socotit că suntem în plus...
Îngeri rataţi, cu aripile frânte,
Căci albul vostru-i prefăcut în sânge.
(Foto: Frescă "Lăsaţi copiii să vină la Mine" de la Liceul "Ioan Petruş" din Otopeni)
