Căutare fără coordonate

Căutare fără coordonate
(Poezie scrisă în clasa a IX-a)

Ce căutăm noi în viaţă?
Nici noi nu ştim ce căutăm.
Credem că vrem ceva
Şi când am găsit, nu mai vrem.
Poate că noi căutăm căutarea.
Căutăm fericirea? Când o avem
Spunem că n-am atins-o, de teamă
Că nu avem ce să mai căutăm.
Alergăm după ceva pe drumul vieţii
La capăt observăm c-am obosit
Mereu ni s-a părut că lucrul dorit
Aproape de noi s-a aflat.
Dar după ce oare-am alergat?
Ce dorim oare de fapt?

Recitesc această poezie pe care am scris-o la 15 ani şi mă gândesc în ce vid trăiesc oamenii fără Dumnezeu. Am fost dintotdeauna la biserică, dar era ceva exterior. Mergeam pentru că aşa e bine, dar nu simţeam mare lucru. Abia la 16 ani am descoperit Mănăstirea Sfântul Antim din Bucureşti şi, mergând la privegherile de sâmbătă seară săptămânal, L-am simţit cu adevărat pe Dumnezeu. Am rămas uimită de blândeţea Părintelui Sofian, de înţelepciunea Părintelui Adrian Fageteanu, de iubirea de semeni a Preasfintitului Teofan Sinaitul (Actualul Mitropolit al Moldovei), de smerenia Părintelui Grigorie Sandu (actualul părinte stareţ de la Mănăstirea Sfântul Gheorghe de lângă Craiova), de râvna Părintelui Irineu Curtescu (acum stareţ al Mănăstirii Ponor), de prietenia Părintelui Mihail Stanciu, de vocea caldă a Părintelui Macarie, ucenicul Părintelui Adrian, de vocea atât de frumoasă a Părintelui Nicolae Giolu, etc. Abia atunci am sitit că încep să trăiesc, m-am simţit împlinită şi nu am mai simţit vidul din viaţa mea.

Eu cred că şi ceilalţi oameni simt acelaşi vid, însă căutarea lor este fără coordonate. Poate nu au întâlnit încă persoane trăitoare care să îi îndrume spre Hristos. Spune chiar Mântuitorul: "Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său." (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 10, versetul 2). Da, lume este multă, sunt peste 6 miliarde de suflete pe pământ, dar prea puţini cei care trăiesc Cuvântul ui Dumnezeu în aşa măsură încât să fie sare a pământului şi lumină a lumii: "Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni." (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 5, versetul 13). Cuviosul Paisie Aghioritul zicea că suntem toţi responsabili de păcatele omenirii. Da, datoria noastră este să avem grijă în primul rând de viaţa noastră, să fim purtători de Duh Sfânt, apoi să ne rugăm pentru mântuirea tuturor oamenilor.