Scripture reading

I remember a sermon of Father Irineu Curtescu from Antim Monastery, in a Sunday evening. Father said that it is not good to read the newspapers, which contain more gossip, or to look at news. The best would be to read the Scripture daily. Father said: "There, in the Bible, God, our daddy, speaks us, and what could be more interesting and more beautiful on this world? How to let your daddy for some news that if it really counts, anyway you will hear from the others? "

And really, what could be more beautiful than to read the history of God's love for people? Gospels are true balm for wounded souls, for those who wander among the temptations

We are all running after happiness

Only God gives the full and true happiness.

Who avoids Him, it will not be happy either here or in eternity. God proposes a moral life, harmony. Those that remain opaque will understand too late that they have wasted days, they lived in vain. A person without the existence of God means a miss. I wrote about happiness, practical tips how to get to it. Now I just made some remarks referring to those who lead a parallel life with God and run after sinful pleasures, believing they would find such happiness.

Mihaela Runceanu sang a song: "Happiness has your face." She sings to a man, but for us Christians, "Happiness has your face", of God.

People feel more and more alone...

People feel alone because they no longer have eyes to see the persons next to them. They are so busy to see themselves that they can’t see the tears on the cheeks of the poor or sick. Only those who help feel fulfilled. You should not expect to be loved. God's commandment was to love, not to be loved. If we love, we can change something. First of all, we can change ourselves, then the others. Only love heals wounds and high souls. I know and feel that everyone has good parts. It depends of us, through Christian love, to develop that well early in the souls of the others.

Only when we come out of ourselves to love and help the others we’ll get to rest the soul. Otherwise, we are only kids of 30, 40, 50 ... 90 years. Not the years passing makes us mature, but the love. Love in Christ.

Why we have no right to judge the others

Many give their opinion and judge the various sinners. They say: "I would not have done something in its place." But each person is unique, and hence the intensity of feelings and motivations. So I can't know what felt someone else when he did something that I judge to be bad. And, because I can't know what he felt, I can't judge objectively. Only someone who knows the full context of the facts can judge. And that person is only God who knows man's thoughts and feelings. And God 's judgement is not passionate, like ours, is the only truly objective judgement.

"For God so loved the world that He gave His only begotten Son, that whoever believes in Him should not perish but have everlasting life. 17 For God did not send His Son into the world to condemn the world, but that the world through Him might be saved. "(Gospel of John 3, 16-17). Now is the time when God is trying to save people. After each one's death, the particular judgement, each respond of his actions. But we humans judge ahead of time

Până unde merge ascultarea de duhovnic

Am citit pe un forum cum Părintele Petru Pruteanu spune că nu înţelege să facă ascultare în orice condiţii, adică nu ascultă de tâmpenii.

Într-adevăr, sunt două sfaturi la sfinţi care, de fapt, nu se bat cap în cap dacă le analizăm.

Primul curent spune să faci ascultare la orice, căci duhovnicul răspunde de sufletul tău. Acest sfat vine din Muntele Athos.

Al doilea curent, reprezentat de Sfântul Ignatie Briancianinov, spune să facem ascultare cu discernământ (eu mi-am ales tema de licenţă la Sfântul Ignatie, şi mi se pare cel mai adecvat vremurilor noastre). Dacă duhovnicul te îndeamnă la păcat sau erezie, trebuie neapărat părăsit pentru a nu ajunge cu el în iad.

Suferinţa

Mulţi oameni cred că sunt nefericiţi şi hulesc, spunând că Dumnezeu este de vină pentru starea lor. Dar aceştia nu înţeleg că durerea te ajută să vezi mai bine şi să te cunoşti mai bine. Vremurile de bucurie sunt pentru "încărcarea bateriilor", abia în vreme de necazuri se vede adevărata calitate a unei persoane: dacă îşi asumă suferinţa sau dacă fuge de crucea ÎNGĂDUITĂ pentru mântuirea lui.

Noi avem nevoie de multe necazuri ca să ne smerim, să ne cunoaştem neputinţele şi să ne rugăm din inimă. O inimă plină de durere vede şi suferinţa celorlalţi, pe când bucuria lumească este egoistă: ai impresia că toată lumea este fericită, nu mai poţi vedea necazurile celor din jur.

Citatul meu preferat din Biblie

Pe un forum era pusă întrebarea "ce fragment din Biblie v-a influenţat viaţa?".

Eu am multe citate foarte dragi, dar de mică, atunci când eram supărată, imediat mă mângâiau cuvintele Mântuitorului: "Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul." (Sfânta Evanghelie după Luca, 9, 58).

Şi mă gândeam: dacă Domnul Iisus Hristos, fiind Dumnezeu şi fără de păcat, ca om a suferit atât încât nu avea nimic, nici măcar cât animalele sălbatice, atunci eu, care greşesc atât de mult mereu, de ce să mă supăr pentru necazurile care vin asupra mea?

Gândul la suferinţele Mântuitorului mi-a alinat mereu orice fel de durere.

De ce nu avem dreptul să judecăm pe alţii

Mulţi îşi dau cu părerea şi osândesc diferiţi păcătoşi. Ei spun: "Eu nu aş fi făcut aşa ceva în locul lui". Dar fiecare persoană este unică, şi deci şi motivaţiile şi intensitatea trăirilor. Aşadar, nu am cum să ştiu eu ce a simţit altcineva când a făcut ceva ce eu judec a fi rău. Şi, neştiind ce a simţit, nu am cum să judec obiectiv. Doar cineva care ştie în totalitate contextul faptelor cuiva poate să judece drept. Şi acea persoană este numai Dumnezeu, care cunoaşte gândurile şi simţirile oamenilor. Iar judecata lui Dumnezeu nu este pătimaşă, ca a noastră, este singura judecată cu adevărat obiectivă.

"Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut

Sfânta Cruce şi vrăjitoria

Mâine este a treia duminică din Postul Mare, a Sfintei Cruci.

Sfânta Cruce este altarul de jertfă al lui Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos S-a răstignit pentru a ne duce în Împărăţia Cerurilor. Şi cum putem ajunge acolo? Urmând Lui. Iar Mântuitorul spune: "Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie." (Sfântă Evanghelie după Marcu 8, 34).

Deci, ispitele şi greutăţile sunt inerente în această viaţă. Trebuie să luptăm cu ispitele şi să acceptăm cu bucurie greutăţile pe care le întâmpinăm, ştiind că Hristos, fără păcat fiind, a suferit multe chinuri şi moarte pe cruce. Iar noi, păcătoşi fiind, fugim de suferinţă! Şi cum vrem atunci să ne mai mântuim?

Oameni tot mai singuri...

Oamenii sunt singuri pentru că nu mai au ochi să-i vadă pe cei de lângă ei. Sunt atât de preocupaţi de propria persoană încât nu văd lacrimile de pe obrajii celor săraci sau bolnavi. Numai cine ajută se simte împlinit. Nu trebuie să aşteptăm să fim iubiţi. Porunca lui Dumnezeu a fost să iubim, nu să fim iubiţi. Dacă noi iubim, putem schimba ceva. În primul rând pe noi, apoi pe alţii. Doar iubirea vindecă răni şi înaltă sufletele. Eu ştiu şi simt că fiecare om are şi părţi bune. Ţine de noi ca, prin iubire creştinească, să dezvoltăm acel bine incipient din sufletele celorlalţi.

Abia când ieşim din noi înşine pentru a-i iubi şi ajuta pe ceilalţi ajungem la odihna sufletească. Altfel, suntem nişte copii de 30, 40, 50... 90 de ani. Pentru că nu trecerea anilor ne maturizează, ci iubirea. Iubirea în Hristos.

Citirea Sfintelor Scripturi

Îmi amintesc o predică a Părintelui Irineu Curtescu de la Antim, într-o duminică seară. Părintele spunea că nu ne este de folos să citim ziarele, care conţin mai mult bârfă, nici să privim la ştiri. Cel mai bine ar fi să citim zilnic din Sfânta Scriptură. Zicea părintele: "Acolo (în Biblie) ne vorbeşte Dumnezeu, tăticul nostru, şi ce poate fi mai interesant şi mai frumos pe lume? Cum să îl laşi pe tăticu pentru nişte ştiri pe care, dacă sunt cu adevărat importante, oricum le vei auzi de la ceilalţi?"

Şi într-adevăr, ce poate fi mai frumos decât să citeşti istoria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni? Sfintele Evanghelii sunt adevărat balsam pentru sufletele rănite, pentru cei care rătăcesc

Ne influenţează personalitatea celorlalţi?

Ne influenţează oare personalitatea celor cu care intrăm în contact?

Găsim în Sfânta Scriptură: "Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici." (Psalmul 17, 28-29)

Iar în Epistola întâia către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel avertizează: "Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune." (Capitolul 15, versetul 33).

Ca să te vezi, trebuie să priveşti în ochii celuilalt. La propriu şi la figurat. Dar ochii celuilalt, sufleteşti sau trupeşti, sunt parte din fiinţa lui. Dacă fiinţa lui este rea, te vezi şi tu rău, căci aşa oglindesc ochii lui. Văzându-te rău, începi să crezi că aşa eşti

Cine s-ar căsători cu o desfrânată?

Titlul unui topic de pe un forum era "Cine s-ar căsători cu o desfrânată?"

Eu cred că nimeni nu s-ar căsători cu o desfrânată. Cu o FOSTĂ desfrânată, cred că mulţi.

În arborele genealogic al Mântuitorului, vedem că una din strămoaşele Sale a fost Rahav desfrânata. Însă ea s-a lăsat de desfrânare când s-a căsătorit cu un israelit. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur comenta că Dumnezeu a îngăduit să aibă o strămoaşă desfrânată tocmai pentru a arată oamenilor că El îi primeşte pe cei care îşi îndreaptă viaţa.

Mai mult, tot Sfântul Ioan Gură de Aur compară neamul omenesc cu o desfrânată de care se îndrăgosteşte un prinţ. Şi din desfrânată o face fecioară.

Despre necesitatea instituţiei bisericeşti

Mulţi oameni spun că au o relaţie directă cu Dumnezeu şi nu au nevoie de preot şi de Biserică pentru a se mântui. Mă adresez acestei categorii de oameni, punându-le în faţă citate din Biblie, şi mai precis cuvintele Mântuitorului.

Despre necesitatea Botezului în numele Sfintei Treimi pentru mântuire: "Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele  Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă" (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 28, versetele 18-20)

Despre Sfânta Împărtăşanie: "Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el." (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 6, versetele 53-56).

Despre preoţie şi spovedanie (legarea şi dezlegarea păcatelor mărturisite)

Despre diavol, răspuns pentru domnul Pavel Coruţ

Am văzut aici clipul de pe Youtube cu un fragment din emisiunea în care Pavel Coruţ se certa cu Gigi Becali, spunând că nu există diavol şi că diavolul nu poate fi un concurent al lui Dumnezeu.

Dacă aş fi văzut la televizor emisiunea şi aş fi putut suna, l-aş fi întrebat pe Pavel Coruţ dacă este creştin. Sincer, eu nu cred că este creştin. Un creştin crede despre Biblie că este Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolii redau cuvintele Mântuitorului în Sfintele Evanghelii, şi toată este insuflată de Duhul Sfânt: "Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel că omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit

Despre normalitate

Ce este normalitatea? Cine mai este normal în această lume care pare tot mai nebună? Care este limita dintre normalitate şi nebunie?
Vedem cazuri din ce în ce mai şocante la ştiri. Copii care îşi ucid părinţii, părinţi care îşi înjunghie copiii, fraţi care se omoară, şi lista poate continua.

În primul rând, pentru creştinul ortodox, normalitatea înseamnă o viaţă conform Evangheliei. În primii ani când omul aspiră la o viaţă conform Evangheliei, se duce luptă grea cu obişnuintele păcătoase. Dacă omul are doar mici "ieşiri" de pe drumul cel drept, dar le spovedeşte şi le lasă pe parcurs, nu este grav. Când anii trec şi devine uşor să ţii post, să faci canonul, să ajuţi şi pe alţii pe cât poţi

Sfântul Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare îmi este un sfânt deosebit de drag. Chip al călugărului desăvârşit, înţelege neputinţele şi limitele omeneşti:

"Era cineva, ce vâna prin pustie dobitoace sălbatice şi a văzut pe avva Antonie glumind cu fraţii şi s-a smintit. Iar bătrânul vrând să-l încredinţeze pe el, că trebuie câte puţin să se pogoare fraţilor, i-a zis lui: "pune săgeata în arcul tău şi întinde". Şi a făcut aşa. Şi a zis lui: "întinde iarăşi". Şi a întins. Şi iarăşi i-a zis: "întinde". Şi a zis lui vânătorul: "de îl voi întinde peste măsură, se frânge arcul". Zis-a lui bătrânul: "aşa şi la lucrul lui Dumnezeu, dacă peste măsură vom întinde cu fraţii, degrab se rup. Deci trebuie câteodată şi câte puţin a ne pogorî fraţilor".

Despre judecarea celor care merg la biserică

Mulţi oameni spun: "Eu nu merg la biserică pentru că acolo merg cutare şi cutare, şi vai, ce păcătoşi sunt! Prefer să fiu eu bun".

Toţi cei care spun aşa sunt în mare înşelare:

La mulţi ani!

La mulţi ani!

În fiecare an, pe 1 ianuarie, să încercăm să devenim mai buni. Să facem un bilanţ al faptelor noastre trecute pentru a învăţa din greşeli.

Este la modă melodia "Change" de Puya

Despre dobândirea rugăciunii curate

Hristos S-a născut!

În aceste zile luminate ale Praznicului Naşterii Domnului, să nu uităm de rugăciune. Aceasta este pentru suflet ca aerul pentru trup.