Despre capacitatile paranormale

Multi oameni alearga dupa tot soiul de facultati paranormale, fie sa dobandeasca ei aceste "daruri", fie la asa zisii prezicatori sau clarvazatori.

Gasim in Patericul Egiptean o intamplare edificatoare: "Oarecare frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la draci.
Si aveau ei un magar si a murit pe cale.
Deci, dupa ce au venit la batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor : cum a murit magarul pe cale ? Au zis lui : de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor : dracii mi-au aratat.
Si ei au zis lui : noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam ? Si i-a incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt."

Biserica Sfantul Nicolae | Bezdead | Dambovita

Fericita Singlitichia a spus: la început, nevoinţa şi osteneala celor ce se apropie de Dumnezeu în linişte şi în tăcere e mare, iar mai târziu e o bucurie negrăită.

Aşa cum cei ce vor să aprindă focul, la început se umplu de fum şi lăcrimează şi nu-şi ating altfel Scopul, tot astfel cei ce vor să aprindă în sine focul dumnezeiesc trebuie să-l aprindă cu lacrimi şi osteneală, linişte si tăcere.

Sfânta Mănăstire Plumbuita | Bucureşti

Sfânta Mănăstire Plumbuita are hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, şi se află în cartierul Colentina din Bucureşti. A fost construită şi sfinţită în ultima parte a secolului XVI. În prezent, aici este stareţ Părintele Visarion Marinescu. Aici se află părticele din moaştele sfinţilor:

-Sfântul Mare Ierarh Nicolae

-Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

-Sfântul Mare Mucenic Pantelimon

-Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

Zis-a un bătrân : omul cel ce are în tot ceasul înaintea sa moartea, biruieşte slăbirea sufletului.

Zis-a iarăşi : aurul sau argintul de îl va pierde cineva, poate în locul lui să afle altul. Dar vremea pierzând-o, alta nu va mai putea afla în locul ei.

Venit-a odinioară un bătrân la alt bătrân. Şi vorbind ei, a zis unul : eu am murit lumii. I-a răspuns celălalt : să nu nădăjduieşti în tine, frate, până când vei ieşi din trup, că deşi zici tu că ai murit lumii diavolul este viu.

Zis-a un bătrân : precum nimeni nu poate nedreptăţi pe cel ce şade aproape de împărat, aşa şi satana nu poate să ne strice nimic nouă, de va fi sufletul nostru aproape de Dumnezeu. Căci Dumnezeu zice : apropiaţi-vă de Mine şi Eu mă voi apropia de voi ! Când ne răspândim cu mintea totdeauna, lesne răpeşte vrăjmaşul sufletul nostru cel ticălos şi îl pogoară în patimile necurăţiei. (Patericul egiptean)

[gallery link="file" columns="2"]

Avertisment

Vedem la televizor si citim in ziare despre tot felul de accidente: au murit sute de oameni la prabusirea unui avion, 14 oameni in microbuzul de la Scanteia...

Uneori, ne intrebam ce rost au toate acestea: de ce au loc atatea tragedii?

Raspunsul il aflam in Noul Testament: "Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El (Mantuitorul), răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai  păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.  " (Evanghelia dupa Luca, 13, 1-9).

Deci, oricare dintre noi putea fi in locul celor care au murit napraznic. Daca nu vom aduce roada, vom fi taiati si aruncati in focul cel vesnic.

Parintele Arsenie Papacioc - Cuvinte despre Maica Domnului

Sfinte moaste | Biserica Icoanei | Bucuresti

Zis-a avva Copri : fericit cel ce rabda osteneala cu multumire. (Patericul egiptean)

"Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra."  (Sfantul Macarie)

“Vai de cel nepăsător şi negrijuliu. Căci în ziua ieşirii, vor cere de la el socoteală pentru vremea pe care el a cheltuit-o rău.” (Materic, cuvantul 288)

“Toţi trăim acum şi umblăm în umbra morţii, căci moartea nu este peste mări şi ţări,ci este lângă fiecare.Ne înspăimântăm de moartea unuia şi a altuia,însă hotărârea cu privire la îndreptarea noastră o amânăm pe viitor,când limba noastră nu va mai putea vorbi.”  (Sfântul Antonie)

Fericirea

Fericirea adevărată şi deplină nu o dă decât Dumnezeu. Cine Îl ocoleşte, nu va fi fericit nici aici, nici în veşnicie. Dumnezeu propune o viaţă morală, armonioasă. Cei care rămân opaci vor înţelege prea târziu că şi-au risipit zilele, că au trăit în zadar. Un om fără Dumnezeu înseamnă o existentă ratată. Am mai scris despre fericire, sfaturi practice cum să ajungem la ea. Acum am făcut doar nişte remarci referindu-mă la cei care duc o viaţă paralelă cu Dumnezeu şi aleargă după plăceri păcătoase, crezând că aşa vor găsi fericirea.

Era o melodie de Mihaela Runceanu: "Fericirea are chipul tau". Ea cântă pentru un om, dar pentru noi, creştinii, "Fericirea are chipul Tau", adică al lui Dumnezeu.

Mă uit la tineri. Majoritatea nu vor să se căsătorească, preferă să trăiască în desfrâu. Fără binecuvântarea lui Dumnezeu, legătura trupească este un păcat. Oare câţi tineri mai îşi păstrează fecioria/curăţia până la căsătorie? Foarte puţini. Asta pentru că nu mai au credinţa în Dumnezeu şi frică de iad. Şi nefericirea vine foarte curând, căci aceia care au păcătuit cu mai multe persoane până la căsătorie vor da dovadă de uşurătate, vor compara tovarăşul/tovarăşa de viaţă cu ceilalţi/celelalte, şi niciodată nu vor fi fericiţi, căci nimeni nu e perfect.

Unora li se par grele poruncile lui Dumnezeu, dar ele sunt de fapt reţete pentru fericire. Par grele din exterior, dar când îşi propune cineva să le împlinească, va afla numai bucurii. Aşa cum lumea nu ştie şi nu poate să dea. E simplu: cine vrea să fie fericit, să se apropie în mod sincer de Dumnezeu şi de Biserica Sa.

Timpul

Scriitorul latin Virgiliu a spus: "Fugit irreparabile tempus". (Timpul fuge de neînlocuit). Nu numai pentru viaţa de acum, ci mai ales pentru veşnicie. Vom da seamă la Judecată de timpul petrecut în păcat. Spunea un părinte: "Cine ne va da înapoi duminicile când nu am fost la biserică? Cine ne va da înapoi zilele de post când am mâncat de dulce?".

Oamenii primesc în Rai sau în iad recompensa pentru faptele lor. În Rai, sunt diferite nivele de fericire, în funcţie de viaţa petrecută pe pământ. Aşadar, cum o să ne aşternem de aici, aşa o să petrecem veşnicia. Nicio faptă bună nu este trecută cu vederea. La fel, păcatele lasă şi ele urme în suflet.

Mulţi amână mersul la biserică şi îndreptarea vieţii. Zic: "Lasă, o să merg la bătrâneţe, până atunci păcătuiesc cât pot, o să mă ierte Dumnezeu atunci". Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Asta e făţărnicie şi aceşti oameni nu se vor îndrepta niciodată din inimă. Este una din hulele împotriva Duhului Sfânt, despre care Mântuitorul spunea: "Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta." (Matei XII, 31).

Să nu uităm că fiecare zi contează pentru veşnicia noastră.

"Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre". (Evrei III,15). Dacă nu auzim, este tot din vina noastră, pentru că avem mii de biserici, mii de preoţi ortodocşi, milioane de exemplare de Biblii în ţară. Şi, dacă nu ne întoarcem cât încă trăim, se va întoarce Dumnezeu de la noi în Ziua Judecăţii: "Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui". (Matei XXV, 41).

Să dea Dumnezeu să ne găsească sfârşitul într-o stare duhovnicească bună, spovediţi şi împărtăşiţi, astfel încât să auzim: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii". (Matei XXV, 34). Amin.

Mănăstirea Cernica | Ilfov

RUGĂCIUNEA STAREŢILOR DE LA OPTINA

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.
În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.

[gallery link="file" columns="2"]

Biserica Duminica Tuturor Sfinţilor | Râmnicu Vâlcea

Biserica "Duminica Tuturor Sfintilor" din Ramnicu Valcea este construita la inceputul secolului XVIII, fiind monument istoric si religios. Aici au fost sfintite steagurile revolutionarilor de la 1848, condusi de Generalul Gheorghe Magheru, si tot aici a fost celebrata Constitutia Romaniei, in 29 iunie 1848.

*

In prezent, aici se afla o particica din moastele sfintilor: Ioan Gura de Aur (Hrisostom), Haralambie, Mina si Paraschevi.

***

Mântuitorul Iisus Hristos spune: "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arată lui.  

Frumuseţea

Mulţi oameni sunt obsedaţi de frumuseţea trupului, aceştia uitând că frumuseţea vine şi din suflet.

La Sfântul Siluan Athonitul am găsit nişte rânduri extraordinare. Acesta spune:  "Am cunoscut odată un băieţel. Era ca un înger: ascul­tător, conştiincios şi blând, alb şi îmbujorat la faţă, cu ochi luminoşi, adânci, buni şi liniştiţi. Dar când a crescut, a în­ceput să trăiască în necurăţie şi a pierdut harul dumneze­iesc; iar când a ajuns de treizeci de ani semăna în acelaşi timp cu un om şi cu un demon, cu o fiară sălbatică şi un tâlhar, şi toată înfăţişarea lui era aspră şi înfricoşătoare.

Am cunoscut şi o fată foarte frumoasă, cu o faţă atât de luminoasă şi plăcută, că multe fete pizmuiau frumuseţea ei. Dar păcatele au făcut-o să piardă harul, şi abia de te mai puteai uita la ea.
Dar am văzut şi altceva. Am văzut oameni care veneau în monahism cu feţe urâţite de păcate şi de patimi, dar care prin pocăinţă şi printr-o viaţă cucernică s-au schim­bat şi au ajuns foarte plăcuţi la vedere."

Viaţa schimbă deci trăsăturile şi le face plăcute sau neplăcute, în funcţie de starea de apropiere sau depărtare de Dumnezeu. Duhul Sfânt luminează sufletul şi faţa, iar lipsa lui din cauza păcatelor şi a nepăsării o fac de nerecunoscut.

Deci, cei care sunt obsedaţi că nu au frumuseţe, să nu dispere. Soluţia nu o reprezintă bisturiul, ci cercetarea propriei conştiinţe, spovedania, mersul regulat la biserică, ţinutul posturilor şi facerea de bine.

Toţi alergăm după fericire

Trebuie sa recunoastem ca toti oamenii alearga dupa un strop de fericire. Depinde insa pe ce carari cautam aceasta fericire. Una singura duce la ea. Mantuitorul Iisus Hristos spune: "Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.  Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.  (Evanghelia dupa Matei, VII, 13-14)

Pentru a ajunge la fericire aici si in vesnicie, lucrurile sunt foarte simple:

1. Asa cum a spus Mantuitorul tanarului care voia sa-I urmeze, trebuie implinite toate cele 10 porunci, dintre care cea mai mare si esenta tuturor este a iubirii de Dumnezeu si de aproapele.

2. A doua conditie este Sfanta Spovedanie sau Marturisirea pacatelor in fata preotului duhovnic. Fara aceasta sfanta taina, NIMENI nu se poate mantui. Dupa Inviere, Mantuitorul S-a aratat sfintilor ucenici si apostoli, a suflat asupra lor si a zis: "Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute." (Evanghelia dupa Ioan, XX, 21-23). Deci, acum pacatele NU SUNT IERTATE DECAT DACA SUNT MARTURISITE PREOTULUI, INDIFERENT DE VIATA PERSONALA A ACESTUIA! Dumnezeu judeca pe toata lumea, cine suntem noi sa judecam in locul Lui? Si apoi, chiar daca ar fi adevarat, acel preot se poate pocai si mantui, iar eu pot ajunge in iad pentru ca l-am judecat. Deci, trebuie evitat pretextul ca nu ma spovedesc pentru ca e preotul pacatos. Eu ma spovedesc sa mi se ierte MIE pacatele, nu altcuiva.

3. Sa facem cat de mult bine putem. In aceasta lume atat de anormala, sa aratam ca putem avea o viata crestineasca. Sa ajutam pe cat putem mai ales prin invatatura. Astazi lumea nu mai are repere morale. Lumea nu mai vrea sa gandeasca si sa iubeasca. Parca toata lumea sta intr-o betie fara sfarsit. Toata lumea vrea sa fie iubita, dar nimeni nu face primul pas spre o iubire neconditionata. Dumnezeu ne-a spus sa iubim, nu sa fim iubiti de oameni. Iubiti suntem doar de cei care Il iubesc ei insisi pe Dumnezeu.

4. Sa ii socotim pe ceilalti oameni buni. Oamenii au defecte, dar au si calitati. Depinde ce vrem sa privim.

Am pus aici icoana Pildei fecioarelor nebune (Evanghelia dupa Matei, XXV, 1-13), care nu au stiut sa chibzuiasca bine viata pamanteasca, si care nu au fost primite in camara de nunta. Au gresit drumul si au ratat tinta pentru ca nu au avut untdelemnul Duhului Sfant in candelele sufletului lor. Fericirea o da Partasia cu Dumnezeu, cine nu gusta de acum bucuria Duhului Sfant nu va vedea bunatatile Imparatiei vesnice.

Să nu faci nimic din dorinţa de a întrece pe altcineva!

“Zis-a avva Antonie : am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi : smerenia.” (Patericul egiptean).

Dar ce este smerenia? Mulţi o definesc ca starea prin care te simţi cel mai păcătos şi mai nevrednic dintre oameni. Foarte frumos sună teoria, însă e foarte complicat de aplicat în viaţa de toate zilele. Când se iveşte, de exemplu, o ceartă, imediat ripostăm, arătând că avem întotdeauna dreptate.

Părintele Mihail Stanciu, stareţul Sfintei Mănăstiri Antim spunea că sunt anumite etape duhovniceşti pe care nu este bine să le sărim. Cine sare peste ele, ajunge în mari înşelări.

Prima etapă ar fi să nu ne credem mai frumoşi, mai destepţi, mai importanţi decât ceilalţi. Suntem nişte oameni ca şi semenii noştri, e stupid să credem că suntem cei mai destepţi, mai frumoşi.

A două etapă ar fi să nu facem nimic din dorinţa de a întrece pe altcineva. Dacă încercăm să facem un lucru bun sau căutăm slavă deşartă, în acel moment ascultăm de duhul cel rău care a căzut din fericirea veşnică. Şi cine urmează diavolului, intră în comuniune cu el şi are parte de starea de nefericire în care acela se complace. Mândria aduce nelinişte, tristeţe, neîmplinire. De câte ori simţim aceste stări în noi, să ne cercetăm conştiinţa şi să vedem că am lăsat poarta deschisă slavei deşarte sau răzbunării.

În schimb, cei care aleg smerenia au parte de bucurii duhovniceşti de negrăit şi de pace lăuntrică. La început, lupta pare grea şi inegală, dar Hristos ne ajută să biruim. Rugăciunea sinceră să fie continuă şi roadele nu vor înceta să apară.

(Foto: Părintele Petru Dărăşteanu de la Parohia Clinceni-Slobozia, Ilfov)

Biserica Sfântul Antonie cel Mare | Bucureşti

Biserica Sfântul Antonie cel Mare din  Bucureşti este monument istoric, anul acesta (2009) împlinindu-se 450 de ani de la atestarea documentară. Aparţinea de Curtea Domnească din Bucureşti, aici venind la slujbă domnitorii.

***

A zis Sfântul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor."

Patericul egiptean

Despre judecarea celor care merg la biserică

Mulţi oameni spun: e mai bine să îmi trăiesc viaţa şi să nu vorbesc de rău pe alţii. Şi trăiesc în desfrâu. Însă, şi în Patericul egiptean  am găsit: "Zicea avva Matoi : a venit un frate la mine şi mi-a zis că grăirea de rău este mai grea decât curvia. Şi am zis că aspru este cuvântul. Deci, mi-a zis : şi cum voieşti să fie lucrul acesta? Iar eu i-am zis : grăirea de rău este rea cu adevărat, dar are grabnică tămăduire. Că se pocăieşte de multe ori cei ce a grăit de rău, zicând : rău am grăit. Iar curvia fireşte este moarte." Asta pentru că orice păcat face omul este în afară de trup, pe când desfrânarea (trăirea în concubinaj sau adulterul) sunt în trup. Iar trupul este "templu al Duhului Sfânt", aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel. Iar noi, după Botez, nu ne mai aparţinem nouă, ci lui Hristos, căci în moartea şi învierea Lui am fost cufundaţi şi ridicaţi. Deci, cei ce păcătuiesc cu trupul lor fac un păcat foarte mare, căci iau ceea ce au făgăduit să fie doar al lui Dumnezeu şi îl fac părtaş diavolului.

Spune Sfântul Antonie cel Mare: "Adu-ţi aminte că vei muri şi nu vei mai păcătui". Dacă toţi oamenii ar fi conştienţi că nu scapă nimeni de judecată, iar iadul este nu pentru o sută, o mie sau un milion de ani, ci VEŞNIC, nimeni nu ar mai păcătui.

Vă invit să citiţi şi acest articol, dedicat Sfântului Antonie cel Mare.

[gallery link="file" order="DESC" columns="2"]

Biserica Sfântul Nicolae Vlădica

Se afla intr-o vasta gradina, la poalele Patriarhiei. O biserica cu numele de Sf. Nicolae a existat in secolul al XVIII-lea in mahalaua numita a Vladichii (initial „Tigania Mitropoliei”), fiind probabil ctitorie a Mitropolitului Neofit I Cretanul (unul dintre marii ierarhi ctitori). Locul acestei biserici este astazi marcat de o cruce in piatra in curtea unei case de pe Bd. Regina Elisabeta. Lacasul este mentionat drept „Biserica Vladicai din zid” de catre misionarul franciscan Blasius Kleiner in 1761, iar mai tarziu, la 1794, Protopopul Stoica daruieste bisericii noi sfinte vase. Pana in 1877, singura ctitora era cunoscuta drept Marghioala Arion, sub supravegherea ei alegandu-se epitropia si administrandu-se averea bisericii. Intre 1894-1895 s-au ridicat casele preotilor

Biserica de lemn la Muzeul Satului din Bucuresti

"Iubirea este veselia sufletului pentru tot ceea ce a facut Dumnezeu".

Parintele Ieromonah Nicodim Sachelarie

Potolirea furtunii | Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Caderile noastre in manie si in celelalte fapte ale patimilor ne arata mandria duhovniceasca avuta inainte si, fara sa vrem, ne smeresc. Daca ne vom stradui sa distrugem aceasta radacina, mladitele de la sine se vor vesteji. (Sfantul Macarie)

Moartea martirica a Sfantului Ierarh Antim Ivireanul | Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Moartea martirica a Sfantului Ierarh Antim Ivireanul | Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Intr-una din Didahiile (Predicile) sale, Sfantul Antim spune despre pocainta ca are trei parti:

- infrangerea inimii (sa iti para rau ca ai facut pacatul, sa iei decizia de a nu-l mai repeta, sa-l urasti si sa te scarbesti de el);

- marturisirea pacatelor la preotul duhovnic;

- facerea canonului dat (rugaciune, metanii, post, milostenie).

Biserica Sfânta Ecaterina | Bucureşti

Biserica Sfânta Ecaterina din Bucureşti se află lângă Facultatea de Teologie "Justinian Marina" din Bucureşti. Aici se mai sărbătoreşte şi hramul facultăţii, Sfinţii Trei Ierarhi, şi tot aici se află şi părticele din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie, 27 şi 30 ianuarie) .

*

Urmarea firească a îndeletnicirilor duhovniceşti este a întâlni la tot pasul numai încercări”.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia a VIII-a

*
Sunt mulţi oameni care fac nedreptăţi, dar nu-i niciunul care să sufere nedreptate

La Sainte Église Orthodoxe