Poveste creștin ortodoxă: Un cățel și un pisoi

       Un cățel și un pisoi împărțeau aceeași curte, într-un sătuc care era cam la 20 de kilometri depărtare de oraș.

       Într-o buna zi, stăpânii casei au plecat la biserică, lăsând toate în grija lui Dumnezeu, inclusiv animăluțele lor dragi.

       Cum s-a văzut singur, cățelul s-a și repezit la pisoi, lătrând și dorind să îl muște.

       Pisoiul, imediat, s-a lăsat pe spate, ca și cum era cu mama lui, în siguranță deplină. Descumpănit, cățelul se opri mirat din lătrat și l-a întrebat :

       -Pisoiule, ție nu îți este frică de mine? Știi că pot chiar acum să te fac praf?

       Pisoiul, înțelept, știind că nu prin forță poate scăpa, i-a răspuns cățelului:

       -Da, știu că nu am nicio șansă în fața ta. Tu ești cu mult mai mare și mai puternic decât mine. Dar știu și aceasta, că tu nu vei fi cu nimic mai fericit după ce mă vei mușca.

       - Poate ai dreptate, a zis cățelul, dar așa trebuie să facem noi, câinii. Așa am văzut că face mama mea cu mama ta, o latră și o aleargă mereu.

       - Da, mama ta mereu o necăjește pe mama mea fără ca mama mea să-i fi dat vreun motiv. Singura ei vină este că s-a născut pisicuță, și nu câine. Dar ai văzut că stăpânii mereu o ceartă pe mama ta și se mâhnesc când văd că ea tot nu înțelege să ne lase în pace, noi, în aceasta curte, fiind ca o singură familie mai mare? Gândește-te cât de triști vor fi stăpânii noștri când vor veni de la biserică și vor vedea că mi-ai făcut rău. Te vor certa, iar pentru mine vor plânge. Asta îți dorești?

       Cățelul a stat mult îngândurat.

       - Dar oare nu sunt un laș dacă eu nu latru pisicile, ca alți câini de vârsta mea?

       - Nicidecum, vei fi doar un câine înțelept, în care stăpânii vor avea mai multă încredere. Mai ales dacă tu vei păzi casa, curtea și pe noi, care suntem niște ființe mai slabe, mai neajutorate.

       Cățelul s-a simțit flatat să fie el păzitorul casei, al curții și al animalelor. S-a înseninat la față și a zis:

       - Ai mare dreptate. De acum încolo, eu vă voi apară, iar stăpânii vor avea mare încredere în mine. Mai mult, mă voi duce la mama mea și o voi ruga să nu vă mai latre și să nu vă mai alerge de acum încolo, pentru că tu ești prietenul și protejatul meu, iar mama ta este importantă pentru noi.

        De atunci înainte, pisoiul și cățelul au ajuns nedespărțiți, spre bucuria stăpânilor, care au văzut o minune mare în aceasta rezolvare a situației lor. 

        Tot asa, și Dumnezeu, Stăpânul tuturor, se bucură când ne purtăm de grijă unii altora, când îi ajutăm pe cei mai slabi, când îi convingem pe cei apropiați nouă să fie mai buni. Și Dumnezeu va avea din ce în ce mai mare încredere în noi, dragi copii, și va fi o lume mai frumoasă și mai bună, cu fiecare faptă bună a voastră și a noastră, a tuturor! 

      

Medici, asistente, bolnavi și credincioși vin la Doctorul trupurilor și al sufletelor

Medici, asistente, pacienți și credincioși au venit la Sfânta Liturghie, la Doctorul sufletelor si al trupurilor, pastrand distantarea sociala. Slujba s-a tinut in curtea bisericii Sfintii Cosma si Damian de la Spitalul Fundeni pe 24 iunie 2020. #bisericainpandemie

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 1 

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

2. Acesta era întru început la Dumnezeu.

3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.

7. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.

9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.

12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,

13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.

16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.

17. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

 * * * 

         Să ne rugăm Domnului să ne învrednicească pe toți să fim primiți la Cina din Împărăția cea Veșnică, în Lumina cea neînserată!

         Slavă Domnului că ne-a mângâiat în suferință trimițând Sfânta Lumină la Ierusalim și anul acesta!

          Hristos a înviat! 

Fărâmiturile ospățului și slujba la televizor

         Sfântul Ignatie Briancianinov a scris o carte- manual de duhovnicie numită „Fărâmiturile
ospățului”. Cina este Sus, în Împărăția Cerurilor, cu Hristos, dar și în Biserică, la Sfânta Liturghie. Noi, când mergem la slujbă și mai ales când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului, participăm la această Cină. Domnul Iisus Hristos a spus, la Evanghelia după Ioan, la capitolul 6:

47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.

          Atunci, cum pot unii credincioși să spună că putem să privim slujba la televizor, că Îl primim în suflet pe Dumnezeu? Nu Îl contrazic oare pe Domnul nostru Iisus Hristos, care vorbește despre prezență reală, vie? Da, trebuie să spunem că aceasta este situația, dar nu să găsim acum argumente că e bine și să privești la televizor. Oare dacă privești la televizor un ospăț te saturi, sau simți și mai tare foamea?
          Să ne rugăm să ne revedem cât mai curând în mod real, în biserică, împărtășindu-ne din același Potir!

Clipuri video dubioase

Pentru că zilele acestea circulă niște materiale audio sau video ale unor așa ziși preoți sau călugări, va invit să citiți acest articol al Părintelui Mihail Stanciu
https://patermihail.wordpress.com/2020/04/02/alta-lamurire-referitoare-la-un-alt-audioclip-profetic-infiorator/

7 ani de la mutarea Parintelui Adrian Fageteanu

Simt ca am primit atât de mult de la Parintele Adrian Fageteanu! Pe măsură ce trec anii și invatatura dreapta se împuținează, se distorsionează, înțeleg importanta celor primite și datoria de a le da mai departe celor ce au urechi de auzit.

În primul rand, parintele iubea mult canoanele date la spovedanie. Arata celor ce se spovedeau câți ani trebuie sa nu se împărtășească, dar, dacă omul își insusea canonul, în scurta vreme ii dădea voie sa se împărtășească. Celor care se aratau revoltați, nu le dădea binecuvântare pentru Sfânta Împărtășanie, căci mândria ii împiedica sa își asume vina. Spunea ca Sfintele Canoane se numesc sfinte pentru ca sunt date de Duhul Sfânt, prin oameni sfințiți. Tâlharul a ajuns în Rai cu spovedanie sincera, pe când Iuda a ajuns în iad, cu împărtășire nevrednica.

În al doilea rând, spunea ca Duhul Sfânt, smerenia și orice lucru bun se primesc de la Dumnezeu pentru ascultare, nu pentru alte fapte bune. Ascultarea e cea mai mare dintre cele trei voturi monahale.

Părintele insista sa facem corect semnul Sfintei Cruci. Oamenii sa nască toți pruncii de la Dumnezeu. Iubea copiii în mod deosebit. Și era atât de simplu, modest și luminos la fata! 

Cred ca Parintele Adrian a capatat indrazneala inaintea Domnului si se roaga pentru noi, crestinii ortodocsi români!

Judecarea clericilor

Doamne ajută! Sunt îngrozită de ceea ce scriu unii oameni despre Prea Sfințitul Corneliu Barladeanu si despre altii care vor fi judecati maine de Sfântul Sinod: să putrezeasca in iad si altele asemenea. Biserica este un spital duhovnicesc unde toti mergem sa ne vindecam de patimi. Si daca va ramane un călugăr simplu, Corneliu Bârlădeanu poate ajunge sfant! Sunt cazuri in Patericul Egiptean cu calugari care au ucis sau au desfranat, apoi, prin pocainta mare, au ajuns facatori de minuni. Dumnezeu ne poate rușina aratandu-ne ca se poate pune inceput bun de pocainta chiar si cand cazi in pacate grele. Cat ne-am rugat noi pentru preasfintitii nostri ca sa nu pacatuiasca? Macar acum sa ne rugam ca si noi, si toti care au cazut si cad in ispita sa punem inceput bun. Pentru ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu.

Despre Claudiu Petre si Adrian Rugina

Multi se intorc in ultimele minute la Dumnezeu si cred ca Dumnezeu ii poate primi. Cum zicea Mantuitorul: nu este dragoste mai mare decat sa iti dai viata pentru altii. Acesti rockeri au uitat de ei insisi din grija pentru prietenii lor! Oricum, multe din pacate li s-au iertat pentru asta. 
+
Dumnezeu sa le daruiasca vesnica odihna! 
Si felicitari tuturor celor care si-au riscat viata pentru salvarea celorlalti, celor care doneaza sange, bani, si celor care se roaga pentru insanatosirea celor bolnavi si mantuirea celor adormiti!

Parintele Irineu Curtescu predica la un botez

Narcisismul

        Citeam ieri un articol despre un experiment cu oglinzi. Vreo 40 de persoane au fost puse să se uite câteva zeci de minute în oglindă la propriul lor chip. Majoritatea, după mai mult de 30 de minute, ori nu și-au recunoscut chipul, ori au văzut chiar monștri!
         Da, este normal, căci noi nu suntem oameni și nu suntem noi înșine decât când privim către ceilalți. Narcisismul nu ne împlinește, ci ne deformează, ne depărtează de adevăratul nostru chip, așa cum ar tebui să îl avem. Prin constuctia noastră, noi nu ne putem vedea chipul direct, ci doar o reflexie în oglindă, în schimb pe ceilalți îi putem vedea. Să ne umplem de iubire pentru ceilalți și în special pentru Bunul Dumnezeu, Creatorul și Sfintitorul nostru! 

Despre post și poftă

 

Unul dintre ei, învățător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:

învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
Aceasta este marea și întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
(Sfânta Evanghelie după Matei, 22, 35-40)

***

Sunt unii oameni care spun, în mod greșit: "E mai păcat să poftești decât să mănânci". Acest lucru este contrar duhului evanghelic și patristic. Cu cât te ostenești mai mult, cu atât ai mai multă plată.

Ce sa Ii cerem lui Dumnezeu

 Acum o săptămână sau două, la lecția despre Regele Solomon, i-am întrebat pe elevi ce ar fi ales ei să îi ceară lui Dumnezeu. Mi-a plăcut foarte mult răspunsul unui elev. A zis că, dacă ar fi fost el conducătorul poporului și ar fi putut alege, ar fi cerut CREDINȚĂ pentru poporul lui. Mi s-a părut un răspuns foarte inspirat: dacă poporul are credință, are și binecuvântarea lui Dumnezeu și sprijin în toate. Însă aici intervine și liberul arbitru, adică fiecare om trebuie să Îl aleagă pe Dumnezeu în mod liber și conștient.

Despre intensitatea rugăciunii

Mă gândeam ieri ce anomalie pentru noi, oamenii! În majoritate, oamenii, când au o stare de bine, de liniște, nu se pot concentra la rugăciune, pravila este mai mult o lectură obligatorie de seară sau de dimineață. Cum apare însă o problemă: cu banii, cu serviciul, neînțelegeri, imediat intensitatea rugăciunii noastre crește. Starea de bine materială și sufletească parcă ne-ar amorți latura duhovnicească. Cum nu a plouat, cum ne-am rugat și a plouat. Puțin. Puțin ne-am rugat, puțin a plouat. Dumnezeu ne-a arătat că ne-a ascultat rugăciunea, dar nu ne-am rugat suficient și așa cum trebuie, iertând din inimă tuturor. Și în Vechiul Testament vedem că, de câte ori inima poporului ales se îndepărta de Dumnezeu, urmau greutăți

Sfânta Mănăstire Sihăstria | Neamţ

Zicea avva Ioan Colov : nu este cu putinţă să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus. I-au zis lui : ce este cuvântul acesta ? Le-a zis lor : temelia, aproapele este, ca să-l câştig şi să-l folosesc întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Hristos. (Patericul egiptean)
***
PSALMUL 22

Al lui David.

1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.

Biserica din Drăgănescu, Județul Giurgiu

Hristos a înviat!
Astăzi am fost cu bicicleta la Biserica din Drăgănescu. Aici a slujit 20 de ani Părintele Arsenie Boca, timp în care a pictat și în interior sfântul lăcaș. Din ascultare, așa cum scrie la ușă, nu am făcut poze în interior. Totuși, vă împărtășesc ceea ce am fotografiat. Hramul bisericii este Sfântul Nicolae. Biserica este foarte frumos amplasată, lângă Barajul Mihăilesti. Tot acolo se află și un cimitir foarte îngrijit. Cel mai apropiat oraș este Mihăilesti, la aproximativ 4 kilometri.

Psalmul 64
1.     Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie ţi se va împlini făgăduinţa în Ierusalim.
2.     Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.

Despre scuzele pentru a nu merge la Sfânta Liturghie

Cine sunt persoanele importante în fața lui Dumnezeu? Președinții, filosofii, bancherii, primarii, oamenii de știință? Importanți sunt oamenii credincioși, smeriți și blânzi. Mulți spun că duminica nu au avut timp să ajungă la slujbă sau că erau prea obosiți. Azi am văzut la parohia mea o bătrână care abia mergea în baston din cauza durerilor. Un alt om stătea adâncit în rugăciune, într-un scaun cu rotile. Oare în ziua Judecății nu vor fi întrebați oamenii comozi cum de lor le-a fost greu să meargă o oră pe săptămână la biserică, pentru a se sfinți, în timp ce alții, cu adevărat bolnavi, s-au străduit să ajungă la întreagă slujbă întotdeauna?

***

Acum, la jumătatea Postului Sfintelor Paști, să spunem

Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou

Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou se află în Bucureşti, la 2-3 minute de mers pe jos de Magazinul Unirea şi la 1 minut de mers pe jos de Magazinul Cocor. Aici se află o părticică din mâna Sfântului Nicolae şi mormântul Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Este o biserică plină de sfinţenie, recomand tuturor celor care trec prin zonă să zăbovească acolo câteva momente spre a se umple de har, pace sufletească şi nădejde.

* * *

Îndreptător credinţei şi chip blandetilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate.

Rugăciunea unui bătrân

Cu o duminică înainte de Naşterea Domnului eram la o biserica din Bucureşti când am fotografiat un bătrân rugându-se. Am rămas profund impresionată de poziţia smerită a acestui domn care era atât de adâncit în rugăciune încât nu observase că toată lumea se ridicase în jurul lui. Şi acum mă gândeam că aşa trebuie să fie şi poziţia noastră în anul care va începe în câteva ore: de rugăciune adânca, atât de profundă încât să nu vedem si să nu ne înspăimântăm de ispitele care se ridică în jurul nostru. Omul care se roagă cu adevărat nu se uită decât în inima sa şi strigă la Dumnezeu, aşteptând orice ispită care vine asupra sa ca o milă a lui Dumnezeu, pentru a pătimi în această viaţa şi a se curăţi de păcate prin întristări

Părintele Irineu Curtescu Mănăstirea Ponor

 Cu multă bucurie l-am revăzut ieri pe Părintele Irineu Curtescu la biserica de lemn de lângă Catedrala Mântuirii Neamului. A ţinut o predică foarte emoţionantă (ca de obicei), vorbind despre Întruparea Domnului. A mai explicat foarte frumos şi profeţia "Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge" (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 12, versetul 20) astfel:

- Trestie strivită nu va frânge = pe omul păcătos, căruia îi pare rău de păcatele sale şi se căieşte, Dumnezeu nu îl pedepseşte, ci îl ajuta să se ridice;

- Feştilă fumegândă nu va stinge = omului care încă mai are puţină credinţă şi iubire de Dumnezeu, Mântuitorul îi sporeşte credinţa, nu lasă să i se stingă focul Duhului

Asumarea responsabilităţii

Unii susţin că noi nu suntem responsabili de cursul istoriei. Această idee este greşită deoarece susţine predestinaţia.  Iar libertatea omului este anihilată. Păi dacă spunem că noi nu avem niciun amestec în istorie, atunci cine este vinovat de relele care s-au întâmplat? Ar fi o hulă să spunem că Dumnezeu. Deci, Dumnezeu ne doreşte binele şi face numai bine. Tot ce este rău se face prin libertatea noastră. Noi înşine alegem păcatul şi suntem liberi să îl înfăptuim. Dacă ne dăm seama, ne cerem iertare lui Dumnezeu, dar dacă noi considerăm că nu avem nicio vină, murim cu păcatul asupra noastră.

Adam şi Eva nu şi-au recunoscut păcatul, ci au dat vina