Sfânta Mănăstire Sămurcăşeşti | Ciorogârla

Mănăstirea Sămurcăşeşti este mănăstire de maici, se afla in comuna Ciorogârla, Judeţul Ilfov, şi are viaţă de sine. Biserica mănăstirii este unică în ţară, având 3 altare, cu hramul: Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului şi Cuvioasa Parascheva.  Este ctitoria vornicului Constantin Samurcaşi. Aici s-a adăpostit pentru puţină vreme şi Tudor Vladimirescu. Biserica a fost grav avariată de cutremurul din 1940 şi a fost renovată printr-o minune. Pe front, generalul Tudor Ciurea a fost salvat de Sfânta Cuvioasa Parascheva, şi mai târziu a ajutat la reconstrucţia bisericii, devenind un al doilea ctitor. Mai ar fi de menţionat faptul că zidurile interioare au fost pictate de Gheorghe Tăttărescu.

Scufundarea lui Petru şi criza financiară

Astăzi s-a citit pericopa evanghelică a Umblării pe mare a lui Iisus şi a potolirii furtunii:

"În vremea aceea Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Şi dând drumul mulţimilor, S'a suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s'au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Indrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă". El i-a zis: „Vino!" Iar Petru

Despre stress şi criză

Ce este stress-ul? O reacţie a noastră atunci când avem probleme. Ne încordăm să rezolvăm, să găsim soluţia problemei. Nu iese aşa cum am gândit, alt stress. Logica noastră pare bună, dar rezultatul este negativ.

Ce să facem pentru a nu mai fi stresaţi? Să ne lăsăm în grija Bunului Dumnezeu. Să ne rugăm Lui să ne dea răspuns bun prin duhovnicul nostru sau prin derularea faptelor. Uităm mereu cuvintele blânde şi părinteşti ale Domnului: "De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnite, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte.

Despre neînfrânarea la mâncare

Mi-a povestit cineva cum în tinereţe avea o poftă nestăvilită de mâncare: nici nu se ridica de la masă, că iarăşi ar fi înfulecat ceva. Începuse să ia proporţii. Şi îl chinuia foamea neîncetat. O femeie credincioasă i-a spus aşa: "Să dai de mâncare unui om sărac înainte să mănânci tu!". Omul acesta aşa a făcut, şi de a doua zi... surpriză! Mânca puţin şi se sătura, ca mai înainte!

Mi s-a părut foarte folositoare această întâmplare reală, mai ales că demonul îmbuibării pântecelui chinuie în zilele noastre multă lume, pe când alţii mor de inaniţie... Fapta cea bună a milosteniei aduce Duhul Sfânt în trupul şi sufletul omului, iar Duhul Sfânt alungă demonii patimilor care ne chinuie

Mănăstirea Bănceni din Ucraina

Vă invit să priviţi acest fişier video care vă va impresiona până la lacrimi! Un părinte român din Ucraina, Părintele Mihail, are grijă de 140 de copii orfani, unii având şi handicap! Cred că şi cei mai împietriţi vor fi înmuiaţi de aceşti copilaşi!

 



 

How to stop eating too much

Someone told me how in his youth have unrestrained appetite for food: nor leave the table, something that again would be wolf. Began to take proportions. And he was constantly hungry. A faithful woman said this: "Give some food to a poor man before you eat." This man did so, and the next day ... surprise! He ate less and was satiated, as before!

I found it very useful that the real story, especially since the demon womb troubles nowadays many people struggling, while others die of starvation ...
The act of mercy brings the Holy Spirit into our body and soul, and the Holy Spirit banishes the demons of the passions that struggle us

Despre stăruinţa în rugăciune

Mulţi ne întrebăm dacă să stăruim în rugăciune, căci atunci când ne rugăm şi nu primim răspuns în perioada imediat următoare, ne lăsăm păgubaşi. Într-adevăr, Dumnezeu ascultă rugăciunile, dar le împlineşte doar pe cele care ne sunt de folos. Atunci, să insistăm sau nu în rugăciune? Da, să insistăm, dar să adăugăm la sfârşitul rugăciunii: "Doamne, dă-mi acest lucru DACĂ ÎMI ESTE DE FOLOS". Căci Domnul Iisus Hristos a spus în Grădina Ghetsimani: "Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă." (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 22, versetul 42). Mântuitorul Hristos ne este deci Învăţător, din nou ne învaţă cum să ne rugăm şi cum să ne raportăm la situaţiile dificile. Tot El ne-a învăţat în Rugăciunea Domnească să cerem: "Facă-se voia Ta". Deci, putem stărui în rugăciune când ne dorim ceva, dar să nu uităm că noi nu ştim ceea ce ne este de folos spre mântuire. Doar Dumnezeu ştie, şi El ne dă ceea ce ne trebuie şi CÂND SUNTEM PREGĂTIŢI, nu când dorim noi.

Despre împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă

Azi când mă întorceam de la şcoală, în maxi taxi, am auzit o doamnă foarte revoltată care îi spunea unei prietene că ea nu se mai împărtăşeşte pentru că preotul foloseşte aceeaşi linguriţă la toată lumea. Şi că ea sugerează să se facă un studiu câţi oameni se îmbolnăvesc după ce se împărtăşesc cu aceeaşi linguriţă după oameni grav bolnavi. Noi, creştinii ortodocşi, ştim că Hristos este Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi că Trupul şi Sângele Său reprezintă cel mai sfânt lucru de pe pământ. Şi că sfânta împărtăşanie este spre sfinţire, spre luminare, spre curăţire. În plus, unii nu ştiu că se rosteşte o rugăciune de sfinţire a linguriţei. În urma acestei discuţii între acea doamnă şi prietena ei (care o aproba întru totul), mi-am dat seama

Rugaciune

Doamne, iarta-mi nepasarea
Doamne, iarta-mi delasarea
Nu ma rog , si-ar trebui
Simturi sa le am faclii.

Amanarea e-o povara
Omul sta pan' o sa moara
SI atunci el se trezeste
Si vede unde greseste.

Din pacate, e tarziu
Pentru sufletul zurliu.
Doamne, da-ne azi putere
Viata noua sa incepem!

Multumire

Soarele pentru noi răsare.
Norii se-mpânzesc în zare
Primăvara se arată
Frigul va fugi îndată.

Doamne, noi Îţi mulţumim
Pentru soare, pentru crin
Toate nouă ni le-ai dat
Şi nimic n-ai aşteptat.

Decât să Te preaslăvim
Duhul Sfânt să Îl primim
Biserici vii să devenim,
Pentru tot Îţi mulţumim!

Obisnuinta

Sfintii Parinti spuneau ca este firesc dupa ce faci binele, sa capeti in timp o usurinta in a il savarsi, apoi bucurie. Deci, este normal sa facem din obisnuinta ceva, dar nu trebuie sa ajunga rutina. Cand in obisnuinta punem si sentimente, cred ca este exclus sa ajungem la "Tipic, tipic, dar la inima, nimic!". Serafimii canta neincetat "Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot", dar cantarea nu ii duce in rutina, caci cu fiecare rostire, ei Il iubesc si mai mult pe Dumnezeu. Cand facem faptele bune, este bine sa incercam sa le facem cat mai spre slava lui Dumnezeu. Ca si noi sa sporim in dragostea care nu cade niciodata!

Cei mai frumoşi ani

Am auzit de atâtea ori: "şi-a petrecut cei mai frumoşi ani în închisoare", sau "îngrijind un copil". Care sunt cei mai frumoşi ani? Ai copilăriei? Ai adolescenţei? Ai tinereţii? Eu cred că anii cei mai frumoşi sunt cei în care conştientizăm relaţia cu Dumnezeu şi ne apropiem de El şi de Biserică. Atunci nu mai suntem copii, tineri, maturi, ci ancoraţi în veşnicie. Abia când mă simt aproape de Dumnezeu mă simt împlinită şi fericită, şi ştiu că această stare poate ţine... la nesfârşit!

Durerea

Durerea devine mereu tot mai mare
Mai grea, nemiloasă şi tare
Gândirea îmi moare
Cuvintele pier.

Nici lacrimi nu pot să mai curgă
Din ochii-mpietriti de dureri
Sunt singur în suflet
Şi-acolo e ger.

Credinţa sporeşte-mi
Voinţa-ntăreşte-mi.
Doamne, ai milă de mine
Căci sunt un nimic fără Tine!

Naşterea din nou

Suntem morţi până iubim
Suntem reci şi suferim
Până vine Duhul Sfânt
Şi ne luminează-n gând.

Inima o dezmorteste
Sufletul îl încălzeşte
Mintea o prealumineaza
Ochii îi dez- întinează.

Abia de-atunci noi gândim
Şi începem să trăim
Rugăciunea luminează
Căci iubirea-n noi lucrează.

Despre orbirea sufletească

"Iisus le-a zis (fariseilor): Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 9, versetul 41).
Orbirea sufletească de care vorbeşte Domnul nostru Iisus Hristos înseamnă în primul rând că acea persoană nu îşi dă seama de starea gravă în care se află. Aceasta duce la moartea sufletească.

Dar ce este moartea sufletească? Înseamnă a nu mai fi receptiv la glasul lui Dumnezeu care ne cheamă: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima

Despre traumele psihice

În zilele noastre, tot mai mulţi copii şi adulţi sunt abuzaţi şi rămân cu traume şi sechele, de cele mai multe ori, pentru tot restul vieţii. Cum poate cineva să treacă definitiv peste o traumă proprie? Primul lucru pe care trebuie să îl facă este să se spovedească la un duhovnic iscusit, să participe la sfintele slujbe şi mai ales la Sfânta Liturghie şi la Sfântul Maslu şi să se roage cu credinţă. Dumnezeu, prin harul Său, poate vindeca în scurt timp orice rană! Apoi, să continue "tratamentul duhovnicesc" ajutându-i pe alţi oameni care se află în situaţii cu mult mai grele. Cine are traume, să meargă în spitale, în azile, în orfelinate şi să şteargă cu iubire lacrimile nesecate ale celor suferinzi şi necăjiţi! Cu siguranţă, suferinţa proprie ajunge pe locul doi, iar în timp dobândeşte vindecare.

Un nou răspuns care m-a uimit | Cain şi Abel

Prima oră de religie din an am făcut recapitulare. Vorbind despre cum l-a omorât Cain pe Abel, un băieţel din clasa a treia a ridicat mâna şi a zis o replică demnă de un teolog: "Dar Cain nu a ştiut ce înseamnă moartea pentru că nu mai murise nimeni până atunci. Deci, el nu a ştiut că face un lucru atât de grav..."

M-a luat prin surprindere aşa replică, sincer nu mă gândisem niciodată la acest aspect! Şi, întorcând problema pe toate părţile, am ajuns la concluzia că greşeala cea mai mare a lui Cain a fost că nu şi-a mărturisit vina când Dumnezeu, pentru a-l ajuta, l-a întrebat ce a făcut:

"După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!"

How to Reach at Happiness

Returning to the  central theme of  the whole world: happiness. Contrary to popular opinion, happiness is not something external. Money, career, family, friends don't make you happy. Happiness is a gift from God received by people with pure heart: "Blessed are the pure in heart, for they shall see God" (Gospel of Matthew, Chapter 5, 8). First, they see God in creation, they are beginning to feel joy, then, some see Him directly.

*

We blame several factors because we don't feel happy, loved. Let's not forget that we can simply ask God the true happiness and He will give us. Here and in eternity. I mean always. Because this was the purpose to create people,

Cum dobandim fericirea

Revin la tema esenţială pentru toată lumea: fericirea.
Contrar opiniei generale, fericirea nu este ceva exterior. Nu te fac fericit banii, cariera, familia, prietenii. Fericirea este un dar primit de la Dumnezeu primit de oamenii care au inima curată: "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 5, versetul 8). Ei Îl văd pe Dumnezeu întâi în creaţie, încep să simtă bucurie, iar mai apoi, unii Îl văd direct. Dăm vina pe mulţi factori pentru că nu ne simţim fericiţi, iubiţi. Să nu uităm că e suficient să Îi cerem fericirea adevărată lui Dumnezeu şi El ne-o va da. Aici şi în veşnicie. Adică mereu. Căci acesta a fost scopul creării oamenilor, să se bucure de tot împreună cu Dumnezeu

Goana după fericire

Mă uit cum oamenii construiesc de zor. Câmpul care despărţea înainte Bragadiru de Bucureşti este acum un cartier în toată regula. Blocuri, case, vile, benzinării, magazine. Toţi vecinii din Bragadirul vechi, fie că stau la casă, fie la bloc, renovează, modifică, schimbă. Ce denotă dorinţa aceasta de schimbare, de renovare, de nou? Că nu au găsit încă fericirea. Că nu L-au găsit încă pe Dumnezeu cu adevărat, în sufletul lor. Sigur, oamenii trebuie să se ocupe şi de casă, dar acum parcă este un fenomen general dorinţa aceasta de a ieşi în evidenţă. De a avea cea mai frumoasă casă, cel mai bun apartament, cea mai nouă maşină. Creştinii adevăraţi trebuie să nu uite de sfatul primit de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos