Despre neînfrânarea la mâncare

Mi-a povestit cineva cum în tinereţe avea o poftă nestăvilită de mâncare: nici nu se ridica de la masă, că iarăşi ar fi înfulecat ceva. Începuse să ia proporţii. Şi îl chinuia foamea neîncetat. O femeie credincioasă i-a spus aşa: "Să dai de mâncare unui om sărac înainte să mănânci tu!". Omul acesta aşa a făcut, şi de a doua zi... surpriză! Mânca puţin şi se sătura, ca mai înainte!

Mi s-a părut foarte folositoare această întâmplare reală, mai ales că demonul îmbuibării pântecelui chinuie în zilele noastre multă lume, pe când alţii mor de inaniţie... Fapta cea bună a milosteniei aduce Duhul Sfânt în trupul şi sufletul omului, iar Duhul Sfânt alungă demonii patimilor care ne chinuie. Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi Te sălăşluieşte întru noi! Amin!

*

Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată. (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 6, versetul 35)