Sfintii Parinti spuneau ca este firesc dupa ce faci binele, sa capeti in timp o usurinta in a il savarsi, apoi bucurie. Deci, este normal sa facem din obisnuinta ceva, dar nu trebuie sa ajunga rutina. Cand in obisnuinta punem si sentimente, cred ca este exclus sa ajungem la "Tipic, tipic, dar la inima, nimic!". Serafimii canta neincetat "Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot", dar cantarea nu ii duce in rutina, caci cu fiecare rostire, ei Il iubesc si mai mult pe Dumnezeu. Cand facem faptele bune, este bine sa incercam sa le facem cat mai spre slava lui Dumnezeu. Ca si noi sa sporim in dragostea care nu cade niciodata!
frumos si Adevarat spus! cand faci binele din dragoste fata de Dumnezeu, capeti acea bucurie duhovniceasca pe care n-o poti trai, cunoaste altfel, si care, as spune ca e hrana sufletului. Asa ca, sa ne straduim sa nu ne tinem sufletul flamand !
RăspundețiȘtergere