Translate

11 octombrie 2008

Pr Mihail Stanciu, staretul Sfintei Manastiri Antim | Bucuresti

“Creatorul ereziilor este diavolul”.

“Dumnezeul care poate fi inteles nu mai este Dumnezeu”.

Sfantul Atanasie cel Mare, Contra arienilor


Părintele Mihail Stanciu a spus: "Binele nu este bine dacă nu se face bine".  (Contează şi mijloacele cu care vrei să faci binele).


***


Altă data, Părintele Mihail a mai spus:  "Omul care se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă niciodată!" (Dacă rugăciunea nu este permanentă, nu poţi avea stare de evlavie nici când îţi propui să te rogi).


***


Pe 4 ianuarie 2001, Părintele Mihail a spus: "Să cerem lui Dumnezeu să se facă voia Lui, iar voia Lui e să se mântuiască toţi!"


30 august 2008

Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Mihăileşti, Giurgiu

[gallery link="file" order="DESC" columns="2"]

Bucuria se naşte din jertfă. Bucuria adevărată iese din mărimea de suflet. Cultivându-se astfel mărimea de suflet, este sărbătoare. Chinul omului este egoismul, iubirea de sine”.


Cuviosul Paisie Aghioritul

15 august 2008

Părintele Irineu Curtescu | Mănăstirea Sfântul Antim


    
Părintele Irineu Curtescu, ţinând predică pentru Sfânta Teodora de la Sihla, şi împărţind apoi plăcinte calde credincioşilor, pe 6 august 2008. Fotografiile sunt făcute cu telefonul mobil.


***


Odată, Părintele i-a zis unei surori de mănăstire: "Te-ai dus la mânăstire ca să sfinţeşti locul, nu să-l spurci!"


***


Aceleiaşi surori: "Să vii prima la biserică, la sfintele slujbe, şi să pleci ultima!"


***


L-am întrebat odată pe Părinte:


-"Părinte, ce să fac, nu mă lasă în pace gândurile rele!"

24 mai 2008

Sfânta Mănăstire Dervent | Dobrogea

Avva Nistero cel mare umbla în pustie cu un frate şi văzând un balaur a fugit. Şi i-a zis lui fratele : şi tu te temi, părinte ? Şi i-a zis lui bătrânul : nu mă tem, fiule, dar mai de folos este că am fugit, fiindcă nu puteam scăpa de duhul slavei deşarte. (Patericul egiptean)


[gallery link="file" order="DESC" columns="2"]


La slujba Sfântului Maslu, în prim plan se află Părintele Arsenie de la Dervent, care a fost o perioadă preot slujitor şi la Mănăstirea Techirghiol.



Manastirea Lipnita | Dobrogea

Inceput de drum. Maica stareta in Paraclis.

lipnitaA zis avva Ioan (Colov): cine a vandut pe Iosif ? Si a raspuns un frate, zicand : fratii lui. I-a zis lui batranul : nu, ci smerenia lui l-a vandut. Ca putea sa zica, ca frate al lor este si sa raspunda impotriva; ci tacand, pentru smerenie, s-a vandut pe sine si smerenia l-a pus ocarmuitor peste Egipt. (Patericul egiptean)

03 mai 2008

Axion si toaca la Sfanta Manastire Tismana

Axion si toaca la Sfanta Manastire Tismana in Saptamana Luminata.

14 aprilie 2008

Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei | Dobrogea


A zis iarăşi (Avva Moise): de nu va avea omul în inima sa cum că este păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă pe el. Şi a zis fratele : ce este aceasta, a avea în inimă că este păcătos. Şi i-a zis lui bătrânul : cel ce-şi poartă păcatele sale, nu le vede pe ale aproapelui său. (Patericul egiptean)


[gallery link="file" order="DESC" columns="2"]

16 martie 2008

Schitul Brădetu | Argeş






În viaţa duhovnicească întotdeauna este aşa: fie mângâierea este precedată de necaz, fie necazul este precedat de mângâiere. Aceste schimburi dau naştere la nădejde şi smerenie. Numai necazurile sunt diferite, sunt şi lumeşti şi duhovniceşti, dar acest lucru este încă devreme să-l cunoşti. Primeşte ceea ce-ţi trimite Dumnezeu, cu mulţumire şi cu seninătate; cu sentimentul mângâierii să nu te mândreşti, iar în necazuri să nu deznădăjduiesti. (Sfântul Macarie)



04 martie 2008

Sfântul Ştefan cel Mare





In noiembrie 2007, eram co-admin pe forumul Parintelui Petru Pruteanu. Acolo, am primit intrebari nenumarate despre sfintenia Sfântului Ştefan cel Mare. M-am gandit ca in cea mai mare masura de a vorbi este chiar cineva de acolo. Asa ca am scris un mail pe adresa Manastirii Putna, iar raspunsul primit il trec aici, asa cum l-am primit, pentru ca sa se impartaseasca toata lumea de el:

“Câteva gânduri despre canonizarea sfântului voievod Ştefan cel Mare

Ştefan e mare pentru că-a fost smerit
Pe cât de mic se micşora întruna
De Dumnezeu să poată fi zărit
Una cu neamul pentru totdeauna.


Să intri-n inima unui popor
Cea mai strâmtă poatră dintre toate
De nu eşti jertfă-n lacrimile lor
Nu-i cum pătrunde în eternitate.
(Ioan Alexandru – Testamentul lui Ştefan cel Mare)


Pentru a fi trecută în rândul sfinţilor o persoană (pentru a fi canonizată), Biserica Ortodoxă verifică împlinirea următoarelor condiţii:
1. Ortodoxia neîndoielnică a credinţei,
2. Proslăvirea ei de către Domnul cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:
a) puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă,
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau chinuri pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte,
c) puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase,
d) puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte,
e) puterea de a apăra şi de a sluji cu un devotament eroic credinţa în Biserica Ortodoxă.
3. Răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea acesteia şi confirmarea ei prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinţii.
În cazul sfântului Ştefan cel Mare se împlinesc aceste condiţii. Trebuie subliniat că iniţiativa pentru aşezarea eroilor credinţei creştine în rândul sfinţilor a avut-o întotdeauna poporul dreptcredincios prin evlavia sa curată şi prin împreună încuviinţarea clerului.
Se poate verifica faptul că de la moartea voievodului până în zilele noastre a existat un cult faţă de sfântul Ştefan, privit nu numai ca un erou naţional, ci şi ca un sfânt. Iată numai două mărturii:
- În secolul XVI arhidiaconul catolic din Polonia, Maciej Staryjcowski, trecând prin Moldova, notează că „Ştefan a bătut pe turci, a bătut pe tătari, a bătut pe unguri”, iar moldovenii „din cauza nespusei sale vitejii, îl socotesc ca sfânt” (în Călători străini despre Ţările Române, vol. II).
- În secolul XVIII cronicarul Nicolae Costin scrie în Letopiseţul Ţării Moldovei: Sfântul Ştefan „au răpousat în luna lui iulie, în 2 zile, şi l-au îngropat în mănăstirea Putna, de dânsul zidită, cu multă jele şi plângere tuturor, ca după un părinte al lor, cunoscând toţi de cât bine s-au scăpat şi de câtă apărare(…) După moartea lui, până astăzi, îi zic Sfântul Ştefan Vodă, nu pentru suflet, că este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fost om păcătos, ci pentru lucrurile vitejiei lui, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici după dânsul, l-au ajunsu”.
În zilele de acum, noi, călugării de la Putna, putem da o mărturie foarte limpede a cultului pe care-l au credincioşii faţă de voievodul Ştefan cel Mare şi pe care l-au avut încă dinainte de canonizarea oficială a acestuia. Dacă acest cult faţă de o persoană se continuă de-a lungul mai multor generaţii, acest lucru este o dovadă indiscutabilă a sfinţeniei persoanei respective.
Foarte multe lucruri se pot spune din punct de vedere istoric, pentru a vedea cum lucrează Dumnezeu printr-un voievod sfânt. De exemplu, Ştefan cel Mare a fost domnitorul român care a reuşit să le impună turcilor o condiţie salvatoare pentru existenţa neamului nostru: chiar dacă românii erau obligaţi să plătească tribut, turcii nu aveau voie să se amestece în problemele de credinţă, nu aveau voie să încerce să treacă cu forţa populaţia la mahomedanism. Această condiţie statornicită prin luptă şi diplomaţie de Ştefan cel Mare, a rămas valabilă până la 1877. Acest statut al Ţărilor Române a fost diferit de cel aplicat creştinilor din Orient, Imperiul Bizantin sau Bulgaria (a se vedea în acest sens articolul foarte frumos al domnului academician Virgil Cândea „Ştefan cel Mare şi Sfânt în Europa timpului său”).
Să nu uităm de asemenea că este o adevărată minune faptul că o ţară atât de mică precum Moldova din secolul XV a reuşit să supravieţuiască în faţa colosului otoman, păstrându-şi dreapta credinţă şi devenind un centru al lumii ortodoxe.
Ca om politic, Sfântul Ştefan nu se ruşina să se spovedească, avea sfătuitori călugări rugători cu inima, marele izbânzi i le atribuia lui Dumnezeu, iar după înfrângeri (cum a fost cea de la Valea Albă) nu dădea vina nici pe moştenirea grea, nici pe situaţia internaţională, ci spunea simplu: „pentru păcatele mele am fost înfrânt de turci şi lăudat să fie numele Domnului”. Dar toate acestea sunt caracteristicile pocăinţei şi ale smereniei, virtuţi fundamentale care duc la dobândirea sfinţeniei şi pe care atât de greu le dobândesc conducătorii de ţară. Sfântul Ştefan cel Mare este voievodul român cu cele mai multe victorii (34 din 36), cea mai lungă domnie (47 de ani într-o adevărată „bătălie pentru creştinătate”, cum se exprima voievodul) şi cele mai multe biserici ridicate. Toate aceste lucruri precum şi faptul că este conducătorul nostru a cărui amintire vie se păstrează cel mai bine în sufletul neamului românesc, nu ne arată că sfântul Ştefan a fost omul lui Dumnezeu?
Prin urmare, canonizarea sfântului Ştefan cel Mare a avut foarte puternice temeiuri în evlavia populară şi în mărturia istoriei. Nu ne rămâne decât să spunem: „Sfinte Ştefane Voievod, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”


Ieromonah Teofan, Sfânta Mănăstire Putna”



30 decembrie 2007

Una din bisericile Manastirii Hurezi

1441283281_1



“Cine nu se roaga ramane in imparatia materiei”.

Sfantul Ambrozie

26 decembrie 2007

Canonizarea Sf. Grigorie Dascalul, 21 mai 2006

Viata sfantului si cuvinte de invatatura gasiti aici

Acatistul Sfantului Grigorie Dascalul.

Mai multe imagini din timpul procesiunii canonizarii:

Canonizarea Sf. Grigorie Dascalul, 21 mai 2006; Sfanta Liturghie tinuta de PS Sebastian Ilfoveanu.






24 decembrie 2007

Manastirea Cheia | 26 decembrie 2005

24999


“Dumnezeu este “… Singurul Care poate birui pacatul in cei ce vor cu adevarat sa vada biruit pacatul in ei insisi”.


Sfantul Ignatie Briancianinov

24 noiembrie 2007

Sfânta Mănăstire Putna

Sfânta Mănăstire Putna, ctitoria domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504).

Unui frate făcându-i-se strâmbătate de către alt frate, a venit la avva Sisoe şi i-a zis : mi s-a făcut strâmbătate de cutare frate şi eu voi să-mi fac izbândă. Iar bătrânul îl ruga zicând : nu, fiule, ci lasă mai bine la Dumnezeu izbânda. Iar el zicea : nu voi înceta până nu voi face izbândă. Şi a zis bătrânul : să ne rugăm, frate ! Şi sculându-se, a zis bătrânul : Dumnezeule, nu mai avem trebuinţă de Tine, ca să porţi grijă pentru noi, căci noi ne facem izbândă noastră. Deci, această auzind fratele, a căzut la picioarele bătrânului, zicând : nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo!


*


A spus avva Zenon: cel care doreşte ca Dumnezeu să-i asculte rugăciunea degrabă,

07 noiembrie 2007

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

Ispitele nu ne părăsesc cât trăim pe acest pământ. Însă uneori, avem şi ani de linişte. Pentru această perioadă de răgaz, Avva Visarion a zis: "Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim.” (Patericul egiptean).


***


A zis un bătrân : cel ce fură sau cel ce minte sau cel ce face alt păcat, de multe ori îndată după ce a săvârşit păcatul, suspină şi se prihaneste pe sine şi vine întru pocăinţă. Cel ce are în suflet pomenire de rău, ori mănâncă, ori doarme, ori umblă, ca de rugină este ros.

Manastirea Sihastria Putnei


Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul si i-a zis : avvo, spune-mi cuvant sa ma mantuiesc ! Si i-a zis batranul : du-te la mormant si ocaraste mortii ! Deci ducandu-se fratele a ocarat si a azvarlit cu pietre si venind a vestit batranului. Si i-a zis batranul : nimie nu ti-au grait ? Iar el a raspuns : nu. I-a zis lui batranul : du-te si maine si ii slaveste ! Deci mergand fratele, i-a slavit zicand : apostolilor, sfintilor si dreptilor ! Si a venit la batranul si i-a zis : i-am slavit. Si-a zis batranul : nimic nu ti-au raspuns ? A zis fratele : nu. I-a zis lui batranul : stii cu cate i-ai necinstit si nimic nu ti-au raspuns si cu cate i-ai slavit si nimic nu ti-au grait ? Asa si tu, daca voiesti sa te mantuiesti, fa-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor sa nu o socotesti, ca cei morti sa fii si poti sa te mantuiesti.


Patericul egiptean

Sfanta Manastire Sucevita

Sfanta Manastire Sucevita- detaliu intrare (icoana de deasupra portii)

sucevita


Un frate l-a intrebat pe avva Pimen despre supararea gandurilor. Si i-a zis lui batranul : acest lucru este asemenea cu un barbat ce are foc de-a stanga si un pahar cu apa de-a dreapta; deci de se va aprinde focul, va lua apa din pahar si-l va stinge. Focul este samanta vrajmasului iar apa insemneaza a se arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu. (Patericul Egiptean)

Sfanta Manastire Secu | Neamt

secu



A povestit avva Daniil faranitul, ca a zis parintele nostru avva Arsenie pentru un schitiot, ca era mare cu faptele, dar prost la credinta si gresea pentru prostimea lui si zicea ca nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, painea care o luam, ci inchipuire.
Si au auzit doi batrani, ca zisese acest cuvant si stiindu-l ca este mare la viata, au socotit ca din nerautate si prostime zice. Si au venit la el si i-au zis lui : avvo, cuvant de necrezut am auzit pentru oarecare, cum ca zice ca painea cu care ne impartasim, nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, ci este in- chipuire. Zis-a batranul : eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei il rugau, zicand : nu tine asa, avvo, ci precum a invatat Biserica cea soborniceasca. Caci noi credem ca painea aceasta este Trupul lui Hristos cu adevarat si paharul este insusi Sangele lui Hristos cu adevarat si nu e inchipuire. Ci precum intru inceput tarana luand din pamant, a zidit pe om dupa chipul Sau si nimeni nu poate zice ca nu este chip al lui Dumnezeu, desi este neinteles chipul, asa si painea, pentru care a zis, ca Trupul Meu este, asa credem ca este cu adevarat Trupul lui Hristos. Iar batranul a zis : de nu ma voi incredinta din lucru, nu am vestire in chip desavirsit.Iar ei au raspuns: sa ne rugam lui Dumnezeu toata saptamana pentru taina aceasta si credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua. Iar batranul cu bucurie a primit cuvantul si se ruga lui Dumnezeu si el zicind : Doamne. Tu stii ca nu din rautate sunt necredincios, ci ca sa nu ma insel intru nestiinta. Descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase ! Mergand inca si batranii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei zicand : Doamne Iisuse Hristoase, descopere baranului taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa ! Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile. Si implinindu-se saptamana, au venit ei duminica la biserica si au stat impreuna numai ei catestrei pe o rogojina, iar in mijloc era baranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori.Iar cand s-a pus painea pe Sfanta Masa se arata numai la catesitrei ca un prunc si cand intindea mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar cand a frant preotul painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatile mici. Si cand s-a apropiat sa ia din cele sfinte, i s-a dat batranului carne cu sange. Si vazind, s-a infricosat si a strigat zicand : cred Doamne, ca painea este Trupul Tau si paharul este Sangele Tau ! Si indata s-a facut carnea cea din mana lui paine dupa taina. Si s-a impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii : Dumnezeu stie firea omeneasca, ca nu poate sa manance carne cruda si pentru aceasta a prefacut Trupul Sau in paine si Sangele Sau in vin, la cei ce primesc cu credinta. Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus catestrei cu bucurie la chiliile lor. (Patericul Egiptean)

Inca si alt frate cu aceleasi ganduri luptandu-se asa pentru Sfintele Taine, ca si cel mai sus zis batran, indoindu-se si necrezand, de ceilalti frati s-a luat la slujba si povestea, ca a vazut unele ca acestea, fiindca fratii cei ce il luasera pe el, se rugau cu deadinsul, ca sa i se arate lui de la Dumnezeu adevarul lucrurilor, sa lepede gandurile necredintei. Deci dupa ce s-a sfarsit slujba, le-a povestit lor fratele zicand : dupa ce s-a citit Apostolul, indata ce s-a suit diaconul sa citeasca Sfanta Evahghelie, am vazut acoperemantul bisericii deschis si cerul vazandu-se, iar pe diacon inconjurat de foc din toate partile. Apoi dupa ce s-au adus Darurile si s-au pus inainte, am vazut cerurile deschizandu-se si peste dumnezeiestile Daruri foc pogorandu-se si dupa foc multime de ingeri, si in mijlocul lor un Prunc si alte doua fete a caror frumusete nu este cu putinta a spune, caci era stralucirea lor ca fulgerul. Si ingerii aceia stau imprejurul mesei, iar Pruncul sedea pe masa. si dupa ce s-au apropiat preotii sa franga painile punerii inainte, am vazut cele doua minunate fete ca s-au apropiat si au tinut mainile si picioarele Pruncului si cu cutitul pe care il tineau, au junghiat pe Prunc si Sangele Lui l-au turnat in pahar, apoi au taiat bucatele Trupul Lui si L-au pus pe paini. Si indata s-au facut painile Trup. Si cand s-au apropiat fratii sa se impartaseasca, mi s-a dat mie trup curat si neputand sa ma impartasesc cu el, plangeam. Si am auzit glas graindu-mi in urechile mele : omule, pentru ce nu te impartasesti ? Nu este aceasta ceea ce ai cerut ? Si eu am zis : milostiv fii mie, Doamne, nu pot sa mananc trup. Si iarasi glasul a zis : cunoaste, dar, ca de putea omul sa se impartaseasca cu trup, trup s-ar fi aflat, precum si tu ai aflat, dar nu poate sa manance trup si pentru aceasta Domnul Dumnezeul nostru a randuit paini ale puterii inainte. Deci, de ai crezut, impartaseste-te si tu ! Iar eu am zis : cred, Doamne ! Si aceasta zicand eu, s-a facut indata Trupul pe care il aveam in mana mea, paine. Si multumind lui Dumnezeu, m-am impartasit. Iar dupa ce s-a sfarsit sfanta slujba cea de taina, am vazut de asemenea, acoperamantul bisericii deschis si pe dumnezeiestile si cerestile puteri iarasi la ceruri inaltandu-se. Acestea auzindu-le fratii de la fratele cel ce le povestea si umilindu-se pentru atata dar al lui Hristos, s-au dus multumindu-I si slavindu-L pe El. (Patericul Egiptean, Avva Daniil)

Biserica seminarului Manastirii Neamt

Biserica seminarului Manastirii Neamt, in zori.

03


(Avva Epifanie, episcopul Ciprului) "...zis-a iarasi: de nevoie este castigarea cartilor crestinesti la cei ce pot sa le dobandeasca. Ca si singura vederea cartilor mai pregetatori catre pacat ne face pe noi si catre dreptate ne indeamna sa ne ridicam.



Zis-a iarasi : mare intarire spre a nu pacatui, este citirea Scripturilor.

Zis-a iarasi : mare prapastie si adanca groapa este nestiinta Scripturilor.

Zis-a iarasi : mare vanzare a mantuirii este a nu sti niciuna din dumnezeiestile legi. (Patericul egiptean)[gallery link="file" order="DESC"]

06 noiembrie 2007

Turnul Sfantului Stefan cel Mare | Piatra Neamt

turnu-lui-stefan-2


Aici a trait Mosul Gheorghe Lazar.turnul-lui-stefan-1



Moşul Gheorghe avea la Mănăstirea Neamţ trei monahi, ucenici ai lui din Transilvania, cu numele Veniamin, Pamvo şi cu Damaschin.
Odată bătrânul a venit la ei să-i vadă. Iar ei, fiind tulburaţi, i-au spus:
- Moş Gheorghe, noi plecăm din mănăstirea asta, că ne-am smintit!
- Dar de ce, drăguţă?
- Nu mai este mântuire aici!
Atunci bătrânul, deşi era foarte blând, a strigat tare de trei ori:
- Nu fă tu! Nu fă tu! Nu fă tu!... Că fiecare va răspunde pentru ale sale păcate.(Patericul romanesc)

pisanie



(Pisania Bisericii construite de Sfantul Stefan cel Mare in Piatra Neamt)

05 noiembrie 2007

Schitul Vovidenia | Neamt

Schitul Vovidenia, langa Neamt, in zorii diminetii.

Biserica Schitului si paraclisul.

1324362014


Zicea avva Isidor Pelusiotul, ca viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara viata. Caci viata si tacand foloseste, iar cuvantul si strigand supara. Dar daca si cuvantul si viata se vor intalni, fac o icoana a toata filosofia. (Patericul egiptean)paraclis-vovidenia