Unui frate făcându-i-se strâmbătate de către alt frate, a venit la avva Sisoe şi i-a zis : mi s-a făcut strâmbătate de cutare frate şi eu voi să-mi fac izbândă. Iar bătrânul îl ruga zicând : nu, fiule, ci lasă mai bine la Dumnezeu izbânda. Iar el zicea : nu voi înceta până nu voi face izbândă. Şi a zis bătrânul : să ne rugăm, frate ! Şi sculându-se, a zis bătrânul : Dumnezeule, nu mai avem trebuinţă de Tine, ca să porţi grijă pentru noi, căci noi ne facem izbândă noastră. Deci, această auzind fratele, a căzut la picioarele bătrânului, zicând : nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo!
*
A spus avva Zenon: cel care doreşte ca Dumnezeu să-i asculte rugăciunea degrabă, când se scoală şi-şi întinde mâinile spre Dumnezeu, mai înainte de toate, chiar şi înainte de sufletul lui, să se roage din inimă pentru duşmanii lui; şi pentru această faptă, dacă-i cere ceva lui Dumnezeu, îl va asculta. (Patericul egiptean)
[gallery link="file" order="DESC" columns="2"]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu