Biserica Duminica Tuturor Sfinţilor | Râmnicu Vâlcea

Biserica "Duminica Tuturor Sfintilor" din Ramnicu Valcea este construita la inceputul secolului XVIII, fiind monument istoric si religios. Aici au fost sfintite steagurile revolutionarilor de la 1848, condusi de Generalul Gheorghe Magheru, si tot aici a fost celebrata Constitutia Romaniei, in 29 iunie 1848.

*

In prezent, aici se afla o particica din moastele sfintilor: Ioan Gura de Aur (Hrisostom), Haralambie, Mina si Paraschevi.

***

Mântuitorul Iisus Hristos spune: "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arată lui.  

Frumuseţea

Mulţi oameni sunt obsedaţi de frumuseţea trupului, aceştia uitând că frumuseţea vine şi din suflet.

La Sfântul Siluan Athonitul am găsit nişte rânduri extraordinare. Acesta spune:  "Am cunoscut odată un băieţel. Era ca un înger: ascul­tător, conştiincios şi blând, alb şi îmbujorat la faţă, cu ochi luminoşi, adânci, buni şi liniştiţi. Dar când a crescut, a în­ceput să trăiască în necurăţie şi a pierdut harul dumneze­iesc; iar când a ajuns de treizeci de ani semăna în acelaşi timp cu un om şi cu un demon, cu o fiară sălbatică şi un tâlhar, şi toată înfăţişarea lui era aspră şi înfricoşătoare.

Am cunoscut şi o fată foarte frumoasă, cu o faţă atât de luminoasă şi plăcută, că multe fete pizmuiau frumuseţea ei. Dar păcatele au făcut-o să piardă harul, şi abia de te mai puteai uita la ea.
Dar am văzut şi altceva. Am văzut oameni care veneau în monahism cu feţe urâţite de păcate şi de patimi, dar care prin pocăinţă şi printr-o viaţă cucernică s-au schim­bat şi au ajuns foarte plăcuţi la vedere."

Viaţa schimbă deci trăsăturile şi le face plăcute sau neplăcute, în funcţie de starea de apropiere sau depărtare de Dumnezeu. Duhul Sfânt luminează sufletul şi faţa, iar lipsa lui din cauza păcatelor şi a nepăsării o fac de nerecunoscut.

Deci, cei care sunt obsedaţi că nu au frumuseţe, să nu dispere. Soluţia nu o reprezintă bisturiul, ci cercetarea propriei conştiinţe, spovedania, mersul regulat la biserică, ţinutul posturilor şi facerea de bine.

Toţi alergăm după fericire

Trebuie sa recunoastem ca toti oamenii alearga dupa un strop de fericire. Depinde insa pe ce carari cautam aceasta fericire. Una singura duce la ea. Mantuitorul Iisus Hristos spune: "Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.  Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.  (Evanghelia dupa Matei, VII, 13-14)

Pentru a ajunge la fericire aici si in vesnicie, lucrurile sunt foarte simple:

1. Asa cum a spus Mantuitorul tanarului care voia sa-I urmeze, trebuie implinite toate cele 10 porunci, dintre care cea mai mare si esenta tuturor este a iubirii de Dumnezeu si de aproapele.

2. A doua conditie este Sfanta Spovedanie sau Marturisirea pacatelor in fata preotului duhovnic. Fara aceasta sfanta taina, NIMENI nu se poate mantui. Dupa Inviere, Mantuitorul S-a aratat sfintilor ucenici si apostoli, a suflat asupra lor si a zis: "Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute." (Evanghelia dupa Ioan, XX, 21-23). Deci, acum pacatele NU SUNT IERTATE DECAT DACA SUNT MARTURISITE PREOTULUI, INDIFERENT DE VIATA PERSONALA A ACESTUIA! Dumnezeu judeca pe toata lumea, cine suntem noi sa judecam in locul Lui? Si apoi, chiar daca ar fi adevarat, acel preot se poate pocai si mantui, iar eu pot ajunge in iad pentru ca l-am judecat. Deci, trebuie evitat pretextul ca nu ma spovedesc pentru ca e preotul pacatos. Eu ma spovedesc sa mi se ierte MIE pacatele, nu altcuiva.

3. Sa facem cat de mult bine putem. In aceasta lume atat de anormala, sa aratam ca putem avea o viata crestineasca. Sa ajutam pe cat putem mai ales prin invatatura. Astazi lumea nu mai are repere morale. Lumea nu mai vrea sa gandeasca si sa iubeasca. Parca toata lumea sta intr-o betie fara sfarsit. Toata lumea vrea sa fie iubita, dar nimeni nu face primul pas spre o iubire neconditionata. Dumnezeu ne-a spus sa iubim, nu sa fim iubiti de oameni. Iubiti suntem doar de cei care Il iubesc ei insisi pe Dumnezeu.

4. Sa ii socotim pe ceilalti oameni buni. Oamenii au defecte, dar au si calitati. Depinde ce vrem sa privim.

Am pus aici icoana Pildei fecioarelor nebune (Evanghelia dupa Matei, XXV, 1-13), care nu au stiut sa chibzuiasca bine viata pamanteasca, si care nu au fost primite in camara de nunta. Au gresit drumul si au ratat tinta pentru ca nu au avut untdelemnul Duhului Sfant in candelele sufletului lor. Fericirea o da Partasia cu Dumnezeu, cine nu gusta de acum bucuria Duhului Sfant nu va vedea bunatatile Imparatiei vesnice.

Să nu faci nimic din dorinţa de a întrece pe altcineva!

“Zis-a avva Antonie : am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi : smerenia.” (Patericul egiptean).

Dar ce este smerenia? Mulţi o definesc ca starea prin care te simţi cel mai păcătos şi mai nevrednic dintre oameni. Foarte frumos sună teoria, însă e foarte complicat de aplicat în viaţa de toate zilele. Când se iveşte, de exemplu, o ceartă, imediat ripostăm, arătând că avem întotdeauna dreptate.

Părintele Mihail Stanciu, stareţul Sfintei Mănăstiri Antim spunea că sunt anumite etape duhovniceşti pe care nu este bine să le sărim. Cine sare peste ele, ajunge în mari înşelări.

Prima etapă ar fi să nu ne credem mai frumoşi, mai destepţi, mai importanţi decât ceilalţi. Suntem nişte oameni ca şi semenii noştri, e stupid să credem că suntem cei mai destepţi, mai frumoşi.

A două etapă ar fi să nu facem nimic din dorinţa de a întrece pe altcineva. Dacă încercăm să facem un lucru bun sau căutăm slavă deşartă, în acel moment ascultăm de duhul cel rău care a căzut din fericirea veşnică. Şi cine urmează diavolului, intră în comuniune cu el şi are parte de starea de nefericire în care acela se complace. Mândria aduce nelinişte, tristeţe, neîmplinire. De câte ori simţim aceste stări în noi, să ne cercetăm conştiinţa şi să vedem că am lăsat poarta deschisă slavei deşarte sau răzbunării.

În schimb, cei care aleg smerenia au parte de bucurii duhovniceşti de negrăit şi de pace lăuntrică. La început, lupta pare grea şi inegală, dar Hristos ne ajută să biruim. Rugăciunea sinceră să fie continuă şi roadele nu vor înceta să apară.

(Foto: Părintele Petru Dărăşteanu de la Parohia Clinceni-Slobozia, Ilfov)

Biserica Sfântul Antonie cel Mare | Bucureşti

Biserica Sfântul Antonie cel Mare din  Bucureşti este monument istoric, anul acesta (2009) împlinindu-se 450 de ani de la atestarea documentară. Aparţinea de Curtea Domnească din Bucureşti, aici venind la slujbă domnitorii.

***

A zis Sfântul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor."

Patericul egiptean

Despre judecarea celor care merg la biserică

Mulţi oameni spun: e mai bine să îmi trăiesc viaţa şi să nu vorbesc de rău pe alţii. Şi trăiesc în desfrâu. Însă, şi în Patericul egiptean  am găsit: "Zicea avva Matoi : a venit un frate la mine şi mi-a zis că grăirea de rău este mai grea decât curvia. Şi am zis că aspru este cuvântul. Deci, mi-a zis : şi cum voieşti să fie lucrul acesta? Iar eu i-am zis : grăirea de rău este rea cu adevărat, dar are grabnică tămăduire. Că se pocăieşte de multe ori cei ce a grăit de rău, zicând : rău am grăit. Iar curvia fireşte este moarte." Asta pentru că orice păcat face omul este în afară de trup, pe când desfrânarea (trăirea în concubinaj sau adulterul) sunt în trup. Iar trupul este "templu al Duhului Sfânt", aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel. Iar noi, după Botez, nu ne mai aparţinem nouă, ci lui Hristos, căci în moartea şi învierea Lui am fost cufundaţi şi ridicaţi. Deci, cei ce păcătuiesc cu trupul lor fac un păcat foarte mare, căci iau ceea ce au făgăduit să fie doar al lui Dumnezeu şi îl fac părtaş diavolului.

Spune Sfântul Antonie cel Mare: "Adu-ţi aminte că vei muri şi nu vei mai păcătui". Dacă toţi oamenii ar fi conştienţi că nu scapă nimeni de judecată, iar iadul este nu pentru o sută, o mie sau un milion de ani, ci VEŞNIC, nimeni nu ar mai păcătui.

Vă invit să citiţi şi acest articol, dedicat Sfântului Antonie cel Mare.

[gallery link="file" order="DESC" columns="2"]

Biserica Sfântul Nicolae Vlădica

Se afla intr-o vasta gradina, la poalele Patriarhiei. O biserica cu numele de Sf. Nicolae a existat in secolul al XVIII-lea in mahalaua numita a Vladichii (initial „Tigania Mitropoliei”), fiind probabil ctitorie a Mitropolitului Neofit I Cretanul (unul dintre marii ierarhi ctitori). Locul acestei biserici este astazi marcat de o cruce in piatra in curtea unei case de pe Bd. Regina Elisabeta. Lacasul este mentionat drept „Biserica Vladicai din zid” de catre misionarul franciscan Blasius Kleiner in 1761, iar mai tarziu, la 1794, Protopopul Stoica daruieste bisericii noi sfinte vase. Pana in 1877, singura ctitora era cunoscuta drept Marghioala Arion, sub supravegherea ei alegandu-se epitropia si administrandu-se averea bisericii. Intre 1894-1895 s-au ridicat casele preotilor

Biserica de lemn la Muzeul Satului din Bucuresti

"Iubirea este veselia sufletului pentru tot ceea ce a facut Dumnezeu".

Parintele Ieromonah Nicodim Sachelarie

Potolirea furtunii | Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Caderile noastre in manie si in celelalte fapte ale patimilor ne arata mandria duhovniceasca avuta inainte si, fara sa vrem, ne smeresc. Daca ne vom stradui sa distrugem aceasta radacina, mladitele de la sine se vor vesteji. (Sfantul Macarie)

Moartea martirica a Sfantului Ierarh Antim Ivireanul | Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Moartea martirica a Sfantului Ierarh Antim Ivireanul | Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Intr-una din Didahiile (Predicile) sale, Sfantul Antim spune despre pocainta ca are trei parti:

- infrangerea inimii (sa iti para rau ca ai facut pacatul, sa iei decizia de a nu-l mai repeta, sa-l urasti si sa te scarbesti de el);

- marturisirea pacatelor la preotul duhovnic;

- facerea canonului dat (rugaciune, metanii, post, milostenie).