În noaptea de Crăciun

 Video creat de mine.

Eu și mingea mea

        Eu sunt David și am primit, de curând, la aniversarea celor 7 ani, o minge de fotbal. Una adevărată, mare și grea. M-am bucurat enorm, m-am jucat cu ea o oră întreagă în curte. Apoi m-am plictisit. Ce sa faci singur, la 7 ani, cu o minge mare de fotbal? Părinții mei s-au întristat când au văzut că nu mă mai joc cu ea, ci tot la telefonul meu de ultima generație mă întorc. 

        Dar, azi noapte, la o săptămână de la ziua mea de naștere, am avut un vis frumos. Se făcea că mingea mea de fotbal vorbea cu mine. De fapt, era supărată. Am întrebat-o:

        - De ce ești așa de tristă?

        Ea mi-a răspuns, cu lacrimi în ochi:

        - Plâng pentru că nu mă apreciezi la adevărata mea valoare. Eu sunt o minge de fotbal adevărată, soră cu cele de pe stadioane, de la campionatele naționale sau chiar mondiale. Surorile mele sunt iubite, prețuite, fotbaliștii dau autografe pe ele, iar eu stau aici aruncată, în colțul camerei tale.

        M-am gândit că mingea are dreptate, dar tot nu am găsit vreo soluție. 

        Mingea parcă mi-a citit gândurile și mi-a zis:

        - De ce nu îi chemi pe prietenii tăi, George și Luca, să joace fotbal? Poate au și ei alți prieteni.

        Am ridicat o sprânceană:

        - Și cu ce te-ar face asta mai fericită?

        - M-ar face, pentru că voi v-ați antrena și poate veți ajunge mari fotbaliști, peste ani.

        - Eu vreau să am o meserie prin care să îi ajut pe ceilalți. Cum aș putea face asta, ca și fotbalist?

        - Poți și ca fotbalist, dacă devii cunoscut, poți lupta pentru cauze nobile. Poți ajuta copiii săraci, oamenii bolnavi și, mai ales, poți aduce bucurie unei generații întregi de microbiști. Gândește-te că poți face România cunoscută în lume prin rezultatele tale, îți poți ajuta țara și oamenii care sunt în nevoie.

        Aveam multe alte întrebări să îi pun, dar m-am trezit. Am mângâiat mingea și i-am promis că, de acum încolo, ea va fi prietena mea. Am început să joc fotbal cu George, Luca și prietenii lor, iar acum ne-am înscris toți la un club de fotbal. Sperăm să facem cunoscută România când vom fi mari și să ajutam oamenii bolnavi și copiii triști. Dar, mai ales, sperăm să aducem bucurie întregii țări prin rezultatele noastre. 

Poveste creștin ortodoxă: Un cățel și un pisoi

       Un cățel și un pisoi împărțeau aceeași curte, într-un sătuc care era cam la 20 de kilometri depărtare de oraș.

       Într-o buna zi, stăpânii casei au plecat la biserică, lăsând toate în grija lui Dumnezeu, inclusiv animăluțele lor dragi.

       Cum s-a văzut singur, cățelul s-a și repezit la pisoi, lătrând și dorind să îl muște.

       Pisoiul, imediat, s-a lăsat pe spate, ca și cum era cu mama lui, în siguranță deplină. Descumpănit, cățelul se opri mirat din lătrat și l-a întrebat :

       -Pisoiule, ție nu îți este frică de mine? Știi că pot chiar acum să te fac praf?

       Pisoiul, înțelept, știind că nu prin forță poate scăpa, i-a răspuns cățelului:

       -Da, știu că nu am nicio șansă în fața ta. Tu ești cu mult mai mare și mai puternic decât mine. Dar știu și aceasta, că tu nu vei fi cu nimic mai fericit după ce mă vei mușca.

       - Poate ai dreptate, a zis cățelul, dar așa trebuie să facem noi, câinii. Așa am văzut că face mama mea cu mama ta, o latră și o aleargă mereu.

       - Da, mama ta mereu o necăjește pe mama mea fără ca mama mea să-i fi dat vreun motiv. Singura ei vină este că s-a născut pisicuță, și nu câine. Dar ai văzut că stăpânii mereu o ceartă pe mama ta și se mâhnesc când văd că ea tot nu înțelege să ne lase în pace, noi, în aceasta curte, fiind ca o singură familie mai mare? Gândește-te cât de triști vor fi stăpânii noștri când vor veni de la biserică și vor vedea că mi-ai făcut rău. Te vor certa, iar pentru mine vor plânge. Asta îți dorești?

       Cățelul a stat mult îngândurat.

       - Dar oare nu sunt un laș dacă eu nu latru pisicile, ca alți câini de vârsta mea?

       - Nicidecum, vei fi doar un câine înțelept, în care stăpânii vor avea mai multă încredere. Mai ales dacă tu vei păzi casa, curtea și pe noi, care suntem niște ființe mai slabe, mai neajutorate.

       Cățelul s-a simțit flatat să fie el păzitorul casei, al curții și al animalelor. S-a înseninat la față și a zis:

       - Ai mare dreptate. De acum încolo, eu vă voi apară, iar stăpânii vor avea mare încredere în mine. Mai mult, mă voi duce la mama mea și o voi ruga să nu vă mai latre și să nu vă mai alerge de acum încolo, pentru că tu ești prietenul și protejatul meu, iar mama ta este importantă pentru noi.

        De atunci înainte, pisoiul și cățelul au ajuns nedespărțiți, spre bucuria stăpânilor, care au văzut o minune mare în aceasta rezolvare a situației lor. 

        Tot asa, și Dumnezeu, Stăpânul tuturor, se bucură când ne purtăm de grijă unii altora, când îi ajutăm pe cei mai slabi, când îi convingem pe cei apropiați nouă să fie mai buni. Și Dumnezeu va avea din ce în ce mai mare încredere în noi, dragi copii, și va fi o lume mai frumoasă și mai bună, cu fiecare faptă bună a voastră și a noastră, a tuturor! 

      

Medici, asistente, bolnavi și credincioși vin la Doctorul trupurilor și al sufletelor

Medici, asistente, pacienți și credincioși au venit la Sfânta Liturghie, la Doctorul sufletelor si al trupurilor, pastrand distantarea sociala. Slujba s-a tinut in curtea bisericii Sfintii Cosma si Damian de la Spitalul Fundeni pe 24 iunie 2020. #bisericainpandemie

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 1 

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

2. Acesta era întru început la Dumnezeu.

3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.

7. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.

9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.

12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,

13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.

16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.

17. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

 * * * 

         Să ne rugăm Domnului să ne învrednicească pe toți să fim primiți la Cina din Împărăția cea Veșnică, în Lumina cea neînserată!

         Slavă Domnului că ne-a mângâiat în suferință trimițând Sfânta Lumină la Ierusalim și anul acesta!

          Hristos a înviat! 

Fărâmiturile ospățului și slujba la televizor

         Sfântul Ignatie Briancianinov a scris o carte- manual de duhovnicie numită „Fărâmiturile
ospățului”. Cina este Sus, în Împărăția Cerurilor, cu Hristos, dar și în Biserică, la Sfânta Liturghie. Noi, când mergem la slujbă și mai ales când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului, participăm la această Cină. Domnul Iisus Hristos a spus, la Evanghelia după Ioan, la capitolul 6:

47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.

          Atunci, cum pot unii credincioși să spună că putem să privim slujba la televizor, că Îl primim în suflet pe Dumnezeu? Nu Îl contrazic oare pe Domnul nostru Iisus Hristos, care vorbește despre prezență reală, vie? Da, trebuie să spunem că aceasta este situația, dar nu să găsim acum argumente că e bine și să privești la televizor. Oare dacă privești la televizor un ospăț te saturi, sau simți și mai tare foamea?
          Să ne rugăm să ne revedem cât mai curând în mod real, în biserică, împărtășindu-ne din același Potir!

Clipuri video dubioase

Pentru că zilele acestea circulă niște materiale audio sau video ale unor așa ziși preoți sau călugări, va invit să citiți acest articol al Părintelui Mihail Stanciu
https://patermihail.wordpress.com/2020/04/02/alta-lamurire-referitoare-la-un-alt-audioclip-profetic-infiorator/