Asumarea responsabilităţii

Unii susţin că noi nu suntem responsabili de cursul istoriei. Această idee este greşită deoarece susţine predestinaţia.  Iar libertatea omului este anihilată. Păi dacă spunem că noi nu avem niciun amestec în istorie, atunci cine este vinovat de relele care s-au întâmplat? Ar fi o hulă să spunem că Dumnezeu. Deci, Dumnezeu ne doreşte binele şi face numai bine. Tot ce este rău se face prin libertatea noastră. Noi înşine alegem păcatul şi suntem liberi să îl înfăptuim. Dacă ne dăm seama, ne cerem iertare lui Dumnezeu, dar dacă noi considerăm că nu avem nicio vină, murim cu păcatul asupra noastră.

Adam şi Eva nu şi-au recunoscut păcatul, ci au dat vina

Tristeţea

Ce este tristeţea? Lipsa fericirii. Aşa cum întunericul este lipsa luminii, tristeţea este lipsa Luminii lui Dumnezeu, a harului Duhului Sfânt. A fi trist înseamnă a îţi simţi sufletul gol. Înseamnă a te simţi singur. Înseamnă a nu simţi iubire. Nici de la alţii, nici pentru alţii. Tristeţea este moarte, pentru că, pe termen lung, această stare te poate îmbolnăvi.
*
În mod normal, creştinul ortodox nu ar trebui să aibă acest sentiment. Părintele Arsenie Papacioc spunea că, atunci când simţim tristeţe, sigur este un duh rău, pentru că starea firească a creştinului este bucuria. Bucuria că Domnul ne iubeşte, că a murit şi a înviat pentru noi şi ne stă la dispoziţie în fiecare Biserică Ortodoxă şi ne ascultă în tot locul.
*
Întâlnim însă şi la sfinţi sentimentul tristeţii, provocat de simţirea îndepărtării lui Dumnezeu. Până şi psalmiştii au trăit depărtarea

Ce este fericirea?

Ce este fericirea? Plăcerea împlinită pe loc? Viciul urmat cu strictețe de cei slabi? Acestea sunt caricaturi ale fericirii adevărate. Ele lasa sufletul gol, neîmplinit.
Si atunci, care este fericirea adevărată? Fericirea este atunci când iti tai voia ta păcătoasă pentru a împlini porunca lui Dumnezeu, chiar dacă păcatul este la moda și nu ar fi nicio problema pentru societate sa îl înfăptuiești. Atunci cand ai voință ca sa te ferești de rău și sa faci binele, Duhul Sfânt vine in sufletul tau si te curateste pana si de gandurile rele și poftele păcătoase. Si, cu cât te rogi mai mult, cu atât inima ta devine mai curata și ești mai fericit. Pentru ca fericirea este cumularea momentelor curate din viata. A celor petrecute cu Dumnezeu, în Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Caci Lui I Se cuvine slava și închinăciunea în veci. Amin.

Alte articole pe aceeasi tema, a fericirii: Fericirea, Toti alergam dupa fericire, Goana după fericire si Cum dobandim fericirea.

What is happiness?

What is happiness? Pleasure fulfilled immediately? Vice followed closely by the weak? They are caricatures of real happiness. They leave the soul empty, unfulfilled.

And if this is not happiness, what is true happiness? Happiness is when you cut your sinful will to fulfill the commandment of God, even if the sin is in fashion and would not be any problem for society to accomplish it. When you will like to stay away from evil and do good, the Holy Spirit comes to you and cleanse your soul to evil thoughts and sinful desires. And how much more you pray, your heart becomes much cleaner and you are happier. Because happiness is the accumulation of pure moments of life. Those spent with God, in God and for God. For His glory and worship ought forever. Amen.

The original article, in Romanian, is here.