Astăzi s-a citit pericopa evanghelică a vindecării lunaticului. Domnul Iisus a zis „Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” (Matei 17,20). Vremurile sunt tulburi, peste tot războaie și zvoonuri de războaie. Risc de atac nuclear, foamete, violență... Imposibil să nu te tulburi, la așa vremuri.
Dar aseara, văzând cum pisica mea stă pe covor liniștită când trec pe lângă ea, neavând teamă că mă pot împiedica și să o lovesc din greșeală, mi-am dat seama cât de mult greșim noi, oamenii. Ea e un animal, dar are încredere totală în mine că nu îi voi face rău. Dar noi, oamenii, de ce nu avem încredere totală in Dumnezeu că este cu noi până la sfârșitul veacurilor, așa cum scrie în Sfânta Scriptură? Trebuie să ne rugăm mai mult, căci este scris ”Rugați-vă neîncetat!”, dar rugăciunea să fie plină de credință și, mai ales, de încredere. Vor fi probabil ispite cum nu s-a mai văzut, dar, de vom avea credință, Dumnezeu ne va ajuta. Să ne rugăm să nu fie pentru noi ceea ce a zis Domnul Iisus ”Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18,8). Rugăciunea noastră să aibă încrederea totală a unui copil în Părintele său, căci Părintele Ceresc nu a precupețit nimic pentru mântuirea noastră, ci așteaptă să Îi deschidem inima și să Îl primim în ea, cu iubire nesfârșită. Vino, Doamne Iisuse, în inimile și în viețile noastre!
