Un cățel și un pisoi împărțeau aceeași curte, într-un sătuc care era cam la 20 de kilometri depărtare de oraș.
Într-o buna zi, stăpânii casei au plecat la biserică, lăsând toate în grija lui Dumnezeu, inclusiv animăluțele lor dragi.
Cum s-a văzut singur, cățelul s-a și repezit la pisoi, lătrând și dorind să îl muște.
Pisoiul, imediat, s-a lăsat pe spate, ca și cum era cu mama lui, în siguranță deplină. Descumpănit, cățelul se opri mirat din lătrat și l-a întrebat :
-Pisoiule, ție nu îți este frică de mine? Știi că pot chiar acum să te fac praf?
Pisoiul, înțelept, știind că nu prin forță poate scăpa, i-a răspuns cățelului:
-Da, știu că nu am nicio șansă în fața ta. Tu ești cu mult mai mare și mai puternic decât mine. Dar știu și aceasta, că tu nu vei fi cu nimic mai fericit după ce mă vei mușca.
- Poate ai dreptate, a zis cățelul, dar așa trebuie să facem noi, câinii. Așa am văzut că face mama mea cu mama ta, o latră și o aleargă mereu.
- Da, mama ta mereu o necăjește pe mama mea fără ca mama mea să-i fi dat vreun motiv. Singura ei vină este că s-a născut pisicuță, și nu câine. Dar ai văzut că stăpânii mereu o ceartă pe mama ta și se mâhnesc când văd că ea tot nu înțelege să ne lase în pace, noi, în aceasta curte, fiind ca o singură familie mai mare? Gândește-te cât de triști vor fi stăpânii noștri când vor veni de la biserică și vor vedea că mi-ai făcut rău. Te vor certa, iar pentru mine vor plânge. Asta îți dorești?
Cățelul a stat mult îngândurat.
- Dar oare nu sunt un laș dacă eu nu latru pisicile, ca alți câini de vârsta mea?
- Nicidecum, vei fi doar un câine înțelept, în care stăpânii vor avea mai multă încredere. Mai ales dacă tu vei păzi casa, curtea și pe noi, care suntem niște ființe mai slabe, mai neajutorate.
Cățelul s-a simțit flatat să fie el păzitorul casei, al curții și al animalelor. S-a înseninat la față și a zis:
- Ai mare dreptate. De acum încolo, eu vă voi apară, iar stăpânii vor avea mare încredere în mine. Mai mult, mă voi duce la mama mea și o voi ruga să nu vă mai latre și să nu vă mai alerge de acum încolo, pentru că tu ești prietenul și protejatul meu, iar mama ta este importantă pentru noi.
De atunci înainte, pisoiul și cățelul au ajuns nedespărțiți, spre bucuria stăpânilor, care au văzut o minune mare în aceasta rezolvare a situației lor.
Tot asa, și Dumnezeu, Stăpânul tuturor, se bucură când ne purtăm de grijă unii altora, când îi ajutăm pe cei mai slabi, când îi convingem pe cei apropiați nouă să fie mai buni. Și Dumnezeu va avea din ce în ce mai mare încredere în noi, dragi copii, și va fi o lume mai frumoasă și mai bună, cu fiecare faptă bună a voastră și a noastră, a tuturor!
