Contrar opiniei generale, fericirea nu este ceva exterior. Nu te fac fericit banii, cariera, familia, prietenii. Fericirea este un dar primit de la Dumnezeu primit de oamenii care au inima curată: "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 5, versetul 8). Ei Îl văd pe Dumnezeu întâi în creaţie, încep să simtă bucurie, iar mai apoi, unii Îl văd direct. Dăm vina pe mulţi factori pentru că nu ne simţim fericiţi, iubiţi. Să nu uităm că e suficient să Îi cerem fericirea adevărată lui Dumnezeu şi El ne-o va da. Aici şi în veşnicie. Adică mereu. Căci acesta a fost scopul creării oamenilor, să se bucure de tot împreună cu Dumnezeu, care este sursa fericirii.
Practic, suntem fericiţi când suntem cu Dumnezeu. Şi Dumnezeu nu poate fi unde este păcat. Deci, un prim pas către fericire ar fi părăsirea păcatelor, spovedirea lor, un program de rugăciune si participarea in fiecare duminica la Sfanta Liturghie. Oamenii nu conştientizează cât vor regreta după moarte timpul pierdut în patimi şi păcate! Să ne trezim ACUM!!!
Numai cine a pregustat un pic din acea Fericire poate gandi asa luminos si adevarat. Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos.
RăspundețiȘtergerePrimul pas ar fi parasirea pacatelor. Suna fain! Totusi, se spune ca si procreerea e un pacat. Alt pacat este impiedicarea ei. Cum se impaca cele doua? Iata o tema, as fi curios sa stiu mai multe opinii. Oricum, cu parasirea pacatelor sunt de acord. Dar nu sunt sigur ca fericirea ar fi pasul final, sentimentul fiind relativ, ca si adevarul. Iar daca le-am atinge, am anula motivatia existentialitatii. Deci?
RăspundețiȘtergereToate cele bune Flory...
Referitor la procreere: Dacă oamenii nu ar fi păcătuit, înmulţirea oamenilor s-ar fi făcut în alt mod (la Dumnezeu orice este cu putinţă, Maica Domnului este Pururea Fecioară!). Acum, pe pământ, dacă oamenii au ales o viaţă animalică (neascultarea de Dumnezeu), şi înmulţirea se face tot ca la animale (împreunare trupească). De ce este păcat împiedicarea procreerii? Pentru că, la Facere, citim: "Si a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" ” (Capitolul 1, versetele 26-28).
RăspundețiȘtergereCât despre fericire, da, fericirea lumească este relativă şi inconsistenţă (amăgitoare). Dar Dumnezeu poate da un alt fel de fericire, bucuria Duhului Sfânt, pe care Domnul Iisus a promis-o şi mulţi o primesc. Bucuria călugărilor, a sfinţilor, a mucenicilor este de nedescris! Îţi recomand cu căldură cartea "Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei", scrisă de Sfântul Siluan Athonitul.
FLORY ;FERICIREA ESTE IN JURUL NOSTRU ;CERUL ;FLORILE;PASARILE; SI MULTE CITE NEA DARUIT BUNUL DUNEZEU RUGATIVA SI VETI FI FERICITI.ITI DORESC SA AI FERICIRE DE LA BUNUL DUMNEZEU.....
RăspundețiȘtergereFlory, stai ca nu inteleg. Deci oamenii au ales o viata animalica. Pana aici e bine. Iar ei se impreuna trupeste, tot ca animalele...nu e cam dur spus? Impreunarea trupeasca tine de dragoste, iar dragostea este cel mai frumos sentiment uman. Nu sunt de acord ca impreunarea trupeasca este una animalica. Desigur, poate fi animalica doar daca nu exista sentimente. Insa DRAGOSTEA intre doi oameni, e cu totul altceva. Zic bine? Sau cum?
RăspundețiȘtergere...da,dragostea fata de sotia ta,aceea care trebuie sa fie "pana cand moartea ne va desparti"...NU,"dragostea"la tot pasul.cand esti cu ochii numai dupa femei,cand capul ajunge girofar...
RăspundețiȘtergere