Mulţi oameni spun: "Eu nu merg la biserică pentru că acolo merg cutare şi cutare, şi vai, ce păcătoşi sunt! Prefer să fiu eu bun".
Toţi cei care spun aşa sunt în mare înşelare: ei zac sub puterea celui rău, pe când cei care merg la biserică au început lupta duhovnicească, iar aceasta are suişuri şi coborâşuri. Este normal să aibă şi scăpări, sfinţenia este un dar rar în zilele noastre, şi asta nu din cauză că Duhul Sfânt nu ar veni, ci din cauza noastră, a oamenilor, care suntem mult mai egoişti şi mai leneşi.
Cei care nu merg la biserică nu au început încă lupta duhovnicească, aşa că ei nu au niciun drept să-i judece pe ceilalţi. Ei sunt ca nişte oameni care stau pe margine şi spun: "Ia uite la soldaţii aceia, ce greşeli fac în luptă!" Păi dacă nu sunt de acord, să meargă la luptă! Apoi, prin experienţa dobândită, acele persoane pot da sfaturi.
Mersul la biserică nu este facultativ. Avem a patra poruncă din Decalog:
"8.Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine". (Ieşirea, capitolul 20)
Mai este un canon care spune că un creştin care nu merge trei duminici la rând la biserică să fie afurisit (exclus din Biserică). Vedem deci cât este de grav cineva să meargă o data pe an la Biserică şi să dea sfaturi sau să-i judece pe cei care, de bine, de rău, se trezesc duminică de duminică şi sunt prezenţi în Casa lui Dumnezeu, spre a cinsti ziua Învierii Mântuitorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu